O seară plină de emoție, de sentimente, de vers și armonie a oferit îndrăgitul artist Nicu Alifantis, joi seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava. „Mozaic – 40 de ani de muzică” a fost cadoul dăruit de Nicu Alifantis publicului din Suceava, la împlinirea a 40 de ani de activitate artistică, Suceava fiind al 15-lea oraș, din cele 40, în care artistul concertează, în cadrul unui turneu național.
Chiar de la primele acorduri de chitară și primele versuri „Ce bine că ești, ce mirare c[ sunt! / Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, / două culori ce nu s-au văzut niciodată”,publicul a vibrat, a rezonat cu artistul, astfel că spectacolul a fost o reușită. Nicu Alifantis a povestit că nu a fost de mulți ani la Suceava, dar se bucură că s-a păstrat aceeași sală, care mai poate găzdui acte de cultură.
„Dar ce frumoasă despărțire într-un oraș sentimental”
În repetate rânduri, artistul s-a plecat în fața publicului, și-a ridicat pălăria la propriu, a dus mâna spre inimă, a făcut plecăciune în fața sucevenilor, care l-au răsplătit din plin cu aplauze, au cântat împreună mai multe refrene, creând o seară de poveste.
În prima parte a concertului, publicul a ascultat piese mai vechi, „Balada blondelor iubiri” („Prea multe păsări cardinale / Printre iluzii se rotesc / Contaminând cu ascensoare / Misterul nostru pământesc”), „Emoție de toamnă” („A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”), „Umbra” („Eu umbra aceasta pe care / O semeni în sufletul meu / Cu milă și tristă mirare / Voi duce-o cu mine mereu”), dar și „Ce frumoasă despărțire” („Dar ce frumoasă despărțire într-un oraș sentimental”), piesă pe care artistul a spus că o cântă destul de rar în concerte, doar când se simte foarte bine, „iar voi ați reușit să mă faceți să mă simt foarte bine în această seară”, a explicat Alifantis.
Multiculturalitate prin muzică
Mirajul muzicii a fost întreținut de artist cu alte piese dragi, „Inscripție pe un inel”, „Decembre”, dar și cântece de pe cel mai recent album „Mozaic”, care este o poveste de dragoste, spusă în mai multe limbi (în portugheză, greacă, română), “un amalgam de ritmuri și stiluri muzicale, de instrumente clasice și exotice, de sonorități neașteptate, precum o îmbrățișare deosebit de tandră. 14 cântece dedicate femeii, dragostei și prieteniei, fiecare cu istoria sa”, după cum l-a descris Nicu Alifantis. Surprizele au fost „Amor e fogo”, piesă în limba portugheză, „Sagapo”, în limba greacă, fiecare cântec fiind dedicat unei persoane dragi din viața artistului. Alifantis a interpretat și o piesă în limba aromână „Cântic din sârmâniță”, de pe albumul „Neuitatele femei”, apărut în anul 2002. Apreciată a fost și piesa „Pasul tău”, pe versurile poetului Nichita Stănescu, cântec tot de pe albumul „Mozaic”.
„Vă iubesc necondiționat. Mă plec în fața dumneavoastră cu respect”
Artistul le-a vorbit cu căldură sucevenilor despre turneul său, „care este o nebunie”, după unii, „o provocare pentru mine, turneu pe care l-am pus la cale pentru a mă întâlni cu voi, cu publicul, care îmi dă curaj, energie, îmi dă putere să merg mai departe. De aceea, vă iubesc necondiționat. Mă plec în fața dumneavoastră cu respect”.
Este de apreciat atenția cu care artistul și-a tratat publicul, cuvintele pline de căldură, elogioase pe care le-a adresat sucevenilor, oamenilor care au plătit bilete pentru a veni la concert. În jurul lui, pe scenă, Alifantis a fost înconjurat de chitare, mai mari, mai mici, bine acordate, pe care artistul le-a însuflețit dumnezeiește în funcție de piesa pe care dorea să o cânte.
Din sală, însă, primea energia, primea aplauzele și căldura publicului, care l-au făcut să acorde, la final, mai multe bisuri. Nu puteau lipsi din concertul lui Alifantis piese precum „Ploaie în luna lui Marte”, „Piața Romană” („Desene frumoase stau pe pereți / Și am și-o pisică cu nouă vieți / Ea-i mai mult plecată, e-adevărat / Și-acasă când stă, stă mai mult sub pat”), „Aproape liniște” („Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa / Singur să te-aștept, / Nu te răzgândi, nu mă ocoli, / Nu mai fugi”).
După două ore de muzică, Nicu Alifantis a plecat de pe scena suceveană încântat de emoțiile pozitive primite de la public. Spectatorii au mers spre casele lor mai bogați sufletește, spunându-și, poate, fiecare pentru sine, „cât de puțin îmi trebuie să fiu fericit?!”.
