Ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, susține că 75 la sută dintre spitale au fost închise fără discernământ, fără nicio logică, fără nicio legătură cu sănătatea, cu oamenii, ci din rațiuni politice și pentru a bifa în relația cu FMI reducerea finanțării și a numărului de paturi din aceste unități.
„Spitalele au fost închise numai din decizii politice și care n-au legătură cu realitatea, n-au legătură cu cetățenii, n-au legătură cu sănătatea, n-au legătură decât cu faptul că trebuiau să bifeze în relația cu FMI că au redus un număr de paturi, că au redus un număr de finanțări către acele spitale, bolnavii nu au contat. Eu sunt deranajat că au fost închise spitale fără discernământ, fără niciun fel de logică, fără niciun fel de criteriu”, a declarat, marți, pentru MEDIAFAX ministrul Sănătății.
Eugen Nicolăescu a spus că este necesară o restructurare a sistemului spitalicesc, dar aceasta trebuie să aibă la bază analize și evaluări foarte complexe.
„Eu cred că o restructurare a sistemului spitalicesc este necesară, dar ea nu trebuie făcută decât după analize și evaluări foarte complexe, de comun acord cu autoritățile locale, pentru că s-ar putea ca autoritățile locale să preia o serie de obligații, o serie de atribuții. De ce să nu facă acest lucru? Cred că ăsta este drumul corect al colaborării, al parteneriatului, al evaluărilor profunde și complexe. Deci, din punctul meu de vedere, Ministerul Sănătății nu trebuie să fie moașă comunală. Ar fi absurd să intre ministerul în peste 350 de spitale să le spună ce să facă, când să facă, cum să facă”, a adăugat Nicolăescu.
Ministrul Sănătății a mai spus că militează pentru un management profesionist și pentru ca autoritățile locale să fie lăsate să-și facă treaba.
„Autoritățile locale trebuie lăsate să-și facă treaba. Sigur, eu sunt supărat pentru că nu se respectă managementul profesionist la spitale și că, după ce am plecat, imediat au venit ordonanțe de urgență care au adus din nou politrucii în fruntea spitalelor, din păcate. Dar trebuie să-și asume responsabilitatea împreună cu comunitățile locale. Au vrut să aibă politruci și nu profesioniști, să răspundă în fața cetățenilor din acele comunități. De ce au făcut așa și nu conform legii sau conform normalului, raționalului, că tot vorbeam de rațional. Deci asta e o altă discuție și nu cred că este treaba ministrului”, a adăugat Nicolăescu.
Un număr de 67 de spitale au fost închise la 1 aprilie 2011, printr-o decizie a Guvernului, în mandatul lui Cseke Attila. Multe sunt acum centre de permanență, cu medici de familie, unele s-au transformat în cămine de bătrâni, iar altele, puține, au rămas funcționale prin decizii ale instanței. Angajații din aceste unități sanitare au fost redistribuți în alte spitale sau au putut opta să rămână în unitățile reprofilate.
Ministerul Sănătății preciza, în octombrie 2012, că potrivit datelor centralizate la MS, din totalul celor 67 de spitale închise pentru reorganizare la 1 aprilie 2011, 21 au fost transformate și funcționează cu statutul de cămin pentru îngrijirea bărânilor. Alte zece unități sanitare au fost redeschise ca spitale, iar șapte au fost reorganizate și funcționează cu statut de centre multifuncționale.
În aprilie 2011, la două săptămâni după închiderea spitalelor, Cseke Attila, declara că reprofilarea celor 67 de unități sanitare va aduce o economie de 175 milioane de lei la bugetul de stat, scopul opririi finanțării fiind, printre altele, ineficiența respectivelor unități.
La rândul său, președintele Traian Băsescu declara, în aprilie 2011, că susține programul inițiat de Cseke Attila, afirmând că reforma în sănătate nu trebuie oprită aici, ci trebuie continuată pe direcția consolidării sistemului de intervenție de urgență.
Băsescu arăta atunci că, în același timp, trebuie consolidat sistemul de intervenție de urgență, pentru ca oamenii care au nevoie să poată fi transportați imediat la un spital dotat, unde să nu existe riscul de a nu putea fi tratați, „cum se întâmplă la spitale foarte mici”.
Fostul ministru al Sănătății Vasile Cepoi spunea, în mai 2012, că închiderea spitalelor a lăsat fără servicii medicale „o populație de 30.000, 50.000, de 100.000 de locuitori” arondați unităților medicale respective.
