Nicolae TĂUTU

Membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, din 2 octombrie 1943, colaborator asiduu al publicațiilor literare bucovinene și un împătimit de Cernăuți, Neculai Tăutu, „un poet uitat la răscruci de drumuri și stele“, „s-a dezgolit… din laptele hârtiei“ ușor superficial, ba chiar șturlubatic (cumva în ton esenian), cu o trăire sinceră și netrucată („Eram flămând, dar tu n-aveai decât vânt, ceață și ploaie”), chiar și în relația cu Dumnezeu („Doamne, câte nu mi-ai dat în viață mie, / dar câte nu mi-ai dat ca să le iei”).