Am văzut alaltăieri un meci pe care până și eu, care nu pierd de obicei nicio secundă de transmisie din orice meci oficial, în condiții normale l-aș fi lăsat în durerea lui, întrucât nu mă interesa absolut deloc. L-am urmărit însă, din două motive, primul fiind acela că îl jucasem la pariuri și este mai pasionant să-ți privești paguba pe viu decât un eventual (iar la mine și extrem de rar!) câștig pe teletext, ba și cu decalaj de timp. Așadar, la 18 trecute fix m-am instalat în fața televizorului, chitit să văd OFK Beograd – Auxerre, cel de-al doilea motiv fiind și cel care m-a determinat, de fapt, să nu-mi caut ceva mai bun de făcut: juca Daniel Niculae, omul pe care Copos a luat o căruță de bani și despre care eu continui să susțin că s-a apucat de fotbal fie din ambiție, fie fiindcă i s-a părut că handbalul, popicele, șahul etc. sunt oricum prea dificile. Zic asta, în ciuda golurilor absolut senzaționale (și decisive!) pe care le-a înscris pentru Rapid în sezonul trecut. Și n-are decât să dea și pentru Auxerre (deși mă îndoiesc că o va face vreodată!) că fotbalist din el eu tot nu cred că iese vreodată. La urma urmei, este totuși inevitabil să înscrii goluri atât timp cât toate mingile îți sunt adresate: la una tot intervine greșit vreun fundaș care să te ajute decisiv, una tot ți se lovește de picior, de cap, de… pardon, și până la urmă intră în ațe. Și uite-așa ajungi golgheter, ba încă și marfă de export. Numai că, și tot inevitabil, vine și momentul adevărului. Pentru cei care încă mai văd în ăsta vreo urmă de fotbalist, acesta ar fi putut fi chiar alaltăieri: pase aiurea, un-doiuri eșuate, plasament de-a droanga, lufturi, șuturi penibile, totul în doar 77 de minute cât a stat în teren. E drept și că Niculae nu-i cel mai prost de la Auxerre, pentru simplul motiv că niciunul nu-i mai breaz. Iar peste toți, portarul de-a dreptul penal dar dotat cu o baftă de-a dreptul porcească, datorită căreia OFK a câștigat doar cu 1-0 și nu cu 14-0. Ca fizic, Niculae seamănă cu Pițurcă, altfel un jucător mediocru în perioada de apogeu a Stelei. Poate de aia îl și convoacă la Națională, din nostalgie. La Auxerre, drumul lui european se va sfârși o dată cu meciul retur. Norocul Rapidului e că a scăpat la timp de el și astefl și-a salvat probabil, întregul sezon. Niculae, un fotbalist excelent atunci când lipsește, ceea ce îi lipsim și la Națională.
