Nicolae Manolescu și buzele lui subțiri ca hârtia igienică

Uniunea Scriitorilor este una dintre primele bresle din România ca nocivitate. Sub acoperișul ei sunt grupați inși malefici, capabili să facă jocurile oricui scoate banul grupa mare. Sunt acolo ofițeri sub acoperire aparținând serviciilor de informații românești, dar – mare atenție! – și străine. O grămadă de lefegii ai Rusiei se află printre ei.
Uniunea Scriitorilor e un spațiu minunat de manevră pentru bani negri, mânuiți de o droaie de inși lipsiți nu doar de chemare literară, ci chiar de o minimă cunoaștere a limbii române. O asemenea breaslă cu multe persoane dubioase nu putea avea decât o conducere formată din crema lor. Regăsim cu firească grimasă la nivel central nume ca Manolescu și Vosganian, iar la nivel local Casian Spiridon sau chiar suceveanul de buzunar Diaconu.
Nu a fost deloc de mirare că această organizație aproape mafiotă a creat două mari scandaluri în ultima vreme. Se pare că mai mult nu e în stare să creeze. Mai întâi, cu buzele lui subțiri ca hârtia igienică, Nicolae Manolescu a aranjat ca Premiul național de Poezie „Mihai Eminescu” – constând, în afara laurilor, și dintr-un cec de câteva miișoare frumoase de euro – să-l câștige un gealat de-al lui, pe nume Chifu. Pentru asta, considerăm că ar fi trebuit deja arestat. Fiindcă e vorba de mai multe infracțiuni, printre care trafic de influență și atribuire de foloase necuvenite sau cum s-or mai fi numind ele.
Nu a fost arestat. Lăsat liber, Manolescu – în cârdășie cu scabrosul ăla de Vosganian – au fătat chestiunea timbrului literar, aplicat pe orice carte și plătit anticipat. Cui? Tocmai acestei organizații care e Uniunea Scriitorilor. Mai precis, conducătorilor săi, fiindcă scriitorul de rând nu vede un chior din ce se încasează.
Ajungând vorba la Vosganian – prim-vicepreședinte al breslei literare – normal ar fi ca el să fi fost deja demis, având în vedere acuzațiile de corupție care i se aduc, el scăpând de pușcărie temporar, după circul pe care l-am văzut.
Se vede însă că scriitorii români sunt verticali doar când se îmbată mangă și se țin de pom.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.