Nicolae David: „Prin cosmice mistere”

Nicolae David, autorul acestui volum de poeme, care trăiește în Elveția, este cunoscut în primul rând ca artist plastic, fiind cel care a pictat biserica maramureșeană din lemn, ridicată prin colectă publică la Geneva de refugiații români din țara cantoanelor.
Nicolae David, la Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighet
Nicolae David (născut la data de 13 aprilie 1926, în comuna Gârceni, județul Vaslui), care a fost arestat în ultimul an de facultate și a fost condamnat politic în România, trecând prin închisorile de la Văcărești, Jilava, Gherla și parcurgând regimul de muncă forțată de la Canalul Dunăre – Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic, a terminat Facultatea de Arte Plastice după eliberare și a lucrat câțiva ani în învățământ ca profesor de desen.
La sfârșitul anilor ’70, invitat la o expoziție în străinătate, a cerut azil politic și s-a stabilit în Elveția. Este autorul unui album de artă dedicat Genevei, iar lucrările sale de pictură au intrat în muzeele și colecțiile elvețiene.
În România, Nicolae David are de câțiva ani două panouri care-i conturează biografia și activitatea artistică la Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighet.
51 de poeme care abordează teme fundamentale
Volumul de versuri „Prin cosmice mistere”, care a apărut recent la Editura Terra Design din Gura Humorului, cuprinde 51 de poeme care abordează teme fundamentale (cosmicul, mitologia, tradițiile, arta, iubirea, destinul), dar abordează și universul carceral și exprimă, cu sinceritate și emoție, într-un limbaj eliberat de constrângeri și pregnant în semnificații, adeseori metaforic, sugestiv, vibrante gânduri și sentimente. Sunt mărturisiri în versuri însoțite de o remarcabilă și dramatică tensiune interogativă.
Câteva poeme („Copilăria-mi pare o comoară”, „Jilava”…) readuc la suprafață negurile din suflet din anii de detenție: „Un zgomot m-a trezit brutal din vise, / Un zgomot surd de lanțuri și zăvoare, / M-am speriat crezând că sunt închise / Și amintirile cu mine-n închisoare”.
„O candelă aprinsă la Voroneț îmi pare / Un strop de veșnicie la tot ce-avem mai bun”
De ce a apărut această carte la Gura Humorului? Poate pentru că volumul cuprinde câteva poeme care vizează spațiul bucovinean, poeme dedicate frescelor Voronețului, toamnelor de altădată și plaiurilor de poveste din nordul Moldovei, colțului de rai dintre Carpați și Nistru.
„Dacă Moldova este o binecuvântare, / Un mioritic spațiu al geniului străbun, / O candelă aprinsă la Voroneț îmi pare / Un strop de veșnicie la tot ce-avem mai bun…”.