Nicio surpriză

Pentru că vreau să mă ocup astăzi de felul în care se exprimă pe gură pricepuții noștri în ale fotbalului, vă mărturisesc că îmi trezește un sentiment de spaimă felul în care, conform noilor și complet cretinelor norme gramaticale, am scris primul cuvânt din titlul de azi al rubricii. Mă rog, poate am greșit, poate sunt eu tâmpit și nu am înțeles ce vor aceste norme, ceea ce ar fi oricum mai bine decât o tâmpire generalizată prin reguli tembele. Să revenim, însă, la oile noastre, de fapt la berbecii care au reușit un egal cu Nimeni, după ce, cu câteva ore mai devreme câștigaseră cu 2-0 meciul cu, coincidență, alți Nimeni. De aici, o întreagă circotecă, în virtutea căreia deja ne vedem autorii unor performanțe cu totul excepționale, precum aceea că, în premieră mondială, am bătut Irlanda de Nord, o țară mică dar vioaie și care avea tot atât de-a face cu fotbalul în această partidă cât are și Guriță Contra în general, nu doar la meciul amintit. Ca să ne lămurim pe deplin despre ce-i vorba, să vă spun ce mi-a ieșit la socoteală când l-am urmărit cu atenție în prima repriză a meciului cu Columbia pe numitul Guriță: 6 intervenții complet ratate, fiind driblat ca ultima găină de fiecare dată; 4 lansări în adâncime, dintre care 3 ratate; 3 curse de, hă-hă-hă, urmărire a adversarului, soldate cu abandon după câțiva metri de fiecare dată; două pase perfect cretine, una spre propriul portar, pus în reală dificultate și alta direct la adversar, ambele transformându-se în ocazii clare de gol ale columbienilor. Mă rog, are băiatul o pasă (care-i altceva decât pasele!) proastă care-l ține de vreo 5 ani. Asta ar fi de înțeles, se mai întâmplă, pe Claudiu Răducanu îl ține de o viață! Dar, asemenea ăstuia, și pe Guriță îl ia gurița pe dinainte. I-auziți porumbel: „Io am încercat să MEDITEZ conflictu’ dintre Adi și Pițurcă”. Mai dăștept (că doar de aia-i și copitan de echipă) hop și Rădoi: „Am încercat să REMEDIEZ conflictu’.” Adică să-l repare, dacă dădea cumva semne că s-ar stinge! Cred că e greu, dacă nu imposibil, să pretinzi performanță de la unii care n-au reușit, în atâția ani de viață, să-și însușească măcar cuvintele elementare ale limbii mamei lor. Materne, vreau să spun. Când a media devine sinonim cu a medita și cu a remedia, mi-e teamă că, oricât am medita la asta, nu vom putea găsi remediu. Cum să-i ceri prostului „performanță” dacă el o confundă cu „clanță” sau „faianță”? Ori aroganță.