Nici un vinovat pentru un om lăsat fără un ochi

Anchetă de un an și jumătate pentru a stabili că nu se știe cine este individul care a aruncat o petardă și i-a scos un ochi unui bărbat. „Performanța” îi aparține procurorului Carmen Nicuță, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a principalului suspect și disjungerea cauzei către Poliția Municipiului Suceava pentru identificarea autorului infracțiunii.
Scena care l-a lăsat fără vederea ochiului drept pe Aurel Aștefănoaie s-a petrecut pe 14 decembrie 2006. Bărbatul a intrat în barul aparținând AF Semeghin din Ițcani, administrat de Dumitru Daniel Semeghin Pârvulescu. Aștefănoaie povestește că s-a așezat la o masă și a cerut un pahar de vin, iar la scurt timp o petardă a explodat pe trotuarul din fața barului, iar resturile de material pirotehnic i-au lovit ochiul, provocând o sângerare puternică.
Din cercetările efectuate de polițiștii de la Serviciul Arme, Explozivi, Substanțe Toxice s-a stabilit că Dumitru Daniel Semeghin Pârvulescu avea mai multe petarde în mână pe care le aprindea și le arunca afară, una câte una.
Acest lucru este confirmat și de un martor aflat în bar în ziua de 14 decembrie 2006.
Conform declarației acestui martor, „în momentul în care a adus comanda, Pârvulescu Semeghin Dumitru Daniel avea în mână petarda pe care o observase puțin mai înainte. La scurt timp, învinuitul a părăsit barul și, imediat, afară s-a auzit o explozie provenită de la o petardă. Martorul precizează că a văzut o flacără în dreptul feței victimei. Acesteia a început să-i curgă sânge de la un ochi. Nu a văzut ca învinuitul să fi aruncat cu petarda din mână, însă când a intrat în local nu a mai observat ca obiectul respectiv să fie asupra lui Pârvulescu”.
Un martor mincinos Un alt martor prezent la locul incidentului s-a încurcat în minciuni, iar declarațiile sale nu au putut fi folosite în cauză. Martorul respectiv a fost testat la detectorul de minciuni, iar la întrebările relevante s-a constatat că este nesincer.
Astfel, la întrebările „Ai văzut pe 14 decembrie 2006, când Pârvulescu Semeghin Dumitru Daniel arunca cu petarde din bar spre stradă? răspuns NU” și „În decembrie 2006 ai văzut când Pârvulescu Semeghin Dumitru Daniel l-a lovit pe Aștefănoaie Aurel cu o petardă? Răspuns NU”, s-au observat modificări caracteristice comportamentului simulat.
Scoatere de sub urmărire penală Cu toate aspectele prezentate mai sus și prinse în ordonanță, procurorul de caz, Carmen Nicuță, a considerat că nu sunt întrunite elementele unor infracțiuni care să-i fie imputabile lui Pârvulescu. În consecință, pe 30 iunie 2008, la mai bine de un an și jumătate de la începutul anchetei s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Pârvulescu Semeghin Dumitru Daniel. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și „continuarea cercetărilor de Poliția Municipiului Suceava, Secția de Poliție Burdujeni, pentru identificarea autorului”.
Soluție contestată Aurel Aștefănoaie a rămas perplex când a aflat rezultatul anchetei. Însoțit de sora sa, care îl ajută la mers din cauza problemelor de vedere, bărbatul a contestat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Pârvulescu.
„Pârvulescu este cumnat cu fotbalistul Dorin Semeghin și probabil așa se explică această soluție dată după un an și jumătate. Reconstituirea s-a făcut abia după un 1 an și 4 luni de la momentul incidentului, iar barul se afla în renovare, urmând să devină sediu de partid. Nu știu ce relevanță a avut această reconstituire, mai ales că fratele meu vede foarte slab cu ochiul stâng, iar ochiul drept a fost scos. Sperăm că cineva se va uita peste acest dosar și va face dreptate”, a spus sora lui Aurel Aștefănoaie.
Procuror Nicuță: „Nu am putut dovedi dincolo de orice dubiu că este vinovat” Procurorul Carmen Nicuță a susținut că soluția din dosar este cea corectă, deoarece „nu am putut dovedi dincolo de orice dubiu că învinuitul este vinovat”.
Magistratul a explicat că dosarul a fost finalizat abia după un an și jumătate pentru că a fost nevoie de administrarea unor probe suplimentare, dar și din alte motive.
„Noi suntem procurori puțini și având în vedere volumul mare de muncă, dosarul a fost soluționat într-un interval mai mare de timp. În plus, învinuitul a avut apărător care a cerut termene pe care am fost nevoită să le respect”, și-a justificat Nicuță mersul greoi al dosarului, menționând că a lucrat efectiv în această cauză abia din septembrie 2007.
Procurorul a mai arătat că Aurel Aștefănoaie are și posibilitatea de a se adresa instanței de judecată dacă răspunsul la contestație nu-l va mulțumi.