Nevoia de a fi religioși

Cultul religios este cinstirea și iubirea lui Dumnezeu, cu duhul și cu adevărul, adică din inimă și cu toată sinceritatea. Din cinstirea și iubirea lui Dumnezeu se nasc cultura, îmbunătățirea și înfrumusețarea sufletului. Om cult este acela care are sufletul bun, frumos, curat, luminat și drept. Poate să fie cineva cu nenumărate cunoștințe, cât timp nu are suflet bun și frumos viața lui este cu totul departe de adevăr.
Morala creștină sau viața după voia cea sfântă a lui Dumnezeu se naște din permanenta căutare a adevărului. Femeia samarineancă, care a stat de vorbă cu Mântuitorul Iisus Hristos la fântâna patriarhului Iacob (Ioan 4, 1-42), suspina în inima ei după o viață mai bună, mai curată, mai frumoasă, mai fericită. Era păcătoasă, însă căuta cu însetare mântuirea, ca pe o lumină de care avea atâta nevoie. În inima ei mai licărea o luminiță, încă nestinsă: conștiința. În lumina conștiinței, Mântuitorul Hristos îi face descoperiri mari, îi descoperă o viață nouă, plină de sens și de noi perspective. În cuvintele Sale ea află cu adevărat „apa cea vie a harului dumnezeiesc“, prin care va putea să-și curețe, să-și sfințească și să-și mântuiască sufletul: „De-ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce vorbește cu tine, ai fi cerut de la El și El ți-ar fi dat apa cea vie“, îi spune Domnul. Alături de această minunată comoară, Hristos îi descoperă adevărata cinstire pe care, în fapt, fiecare o datorăm lui Dumnezeu: „Închinarea în duh și adevăr“.
Toate aceste imagini dumnezeiești au mișcat până în străfunduri inima femeii și în lumina lor viața ei a fost umplută de sens. De acum înainte, ea începe să lucreze după cuvântul Evangheliei, își creștinează sufletul și casa, fiicele și surorile și slujește Mântuitorului până la moartea de martiră, în prigoana împăratului Nero (cinstită între mucenicii Bisericii la 26 februarie).
Din descoperirile Mântuitorului lângă fântâna lui Iacob, ca și din alte nenumărate exemple asemănătoare, noi înțelegem mai bine ce este cultul și de ce trebuie să fim religioși, ce rost are cultura creștină și cum se adâncește ea în viața omului. Fără „apa cea vie“ a cultului religios, care spală neîncetat, înnoiește, înfrumusețează și întinerește viața noastră suntem rătăciți de la cale. În sfintele icoane, Mântuitorul privește direct către fața credinciosului, pentru a sugera astfel că El este centrul infinit al relațiilor interpersonale, care rupe legăturile egoismului și ne poartă cu Sine în veșnicie, alături de Tronul Preasfintei Treimi.
(Pr. Iulian MĂICĂNESCU, sursa: Ziarul Lumina)