Neverosimil, incredibil, imposibil

Aș fi putut începe cu aproape aceleași cuvinte de acum două zile, dar n-aș fi făcut decât să-l citez pe Spaletti: e dificil de înțeles ce s-a întâmplat! Era ca în visele acelea în care știi că trebuie să alergi, să scapi, dar picioarele nu te ascultă, abia le poți ridica. Dacă meciul s-ar fi jucat pe maidanul copilăriei, s-ar fi putut cere revanșa, acolo, pe loc. Atunci, la cald, a doua zi sau oricând, la rece, acest 1-7 rămâne irepetabil. Iar Totti și-a mai adăugat o perlă la colecția lui de “glumițe”, adunate deja în două volume. Chiar și înainte de partidă afirmația sa, cum că partida de la Manchester este mai importantă pentru el decât finala campionatului mondial, părea emisă în urma unei percepții eronate a proporțiilor. Darmite după acest rezultat!
Și apoi nu înțeleg nici ce se întâmplă în ultima vreme cu portarii, mai ales la acest nivel: prea multe goluri pe colțul scurt! Dida (în tur), Doni și Canizares. Păi ei au uitat că, pentru a parafraza o somitate din fotbalul nostru, colțul scurt dacă nu e sfânt, e sacru?!
Miercuri, Milan a mai spălat din onoarea Seriei A, chiar dacă Inzaghi a marcat iarăși din ofsaid, lucru evident încă de la prima reluare, deși comentatorii au avut nevoie de acea reluare aeriană (probabil de aici și expresia “se vede și din avion!”) pentru a-și da seama. Așadar, semifinalele Ligii Campionilor se prezintă ca o mare englezească, în care Milan este promontoriu. Se va vedea curând dacă va fi și al groazei. Nu numai pentru englezi, ci și pentru dinamoviști. Chiar dacă nu sunt favoriți, se știe cât sunt de experți milanezii, de aceea stau ca un ghimpe în coasta dinamoviștilor, care ar fi obligați la tur preliminar în Ligă în caz de triumf italian. Ba chiar, dacă s-ar repeta faimoasa finală de la Istanbul, acel tur ar deveni cert. Varianta optimă ar fi evident Manchester-Chelsea, însă eu intuiesc o finală în cruciș, Liverpool-Manchester sau Chelsea-Milan, pentru a se păstra suspansul până la sfârșit!