Este nevăzătoare, are 22 de ani și a absolvit anul acesta Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, specializarea română – italiană, cu nota zece, și specializarea engleză – română, cu nota 9,86, ca șefă de promoție, în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava.
Este povestea impresionantă a Magdalenei Iurescu, o suceveancă care a câștigat lupta cu întunericul. Nu a văzut niciodată, dar se consideră un om obișnuit, care nu crede că lipsa vederii este un impediment în a se realiza, în a demonstra că este capabilă să învețe și să performeze.
Magdalena, deși dependentă de familie, se bucură de o viață normală. Ca orice om, are bucurii, dar și temeri, are speranțe, dar și dezamăgiri. Se consideră puțin sociabilă, însă această percepție vine mai mult din felul ei foarte pragmatic, foarte tranșant în care „da” înseamnă da și „nu” înseamnă nu, fără a lăsa loc de interpretare. Percepția că este diferită, deosebită de ceilalți derivă mai mult din modul în care cei care văd se raportează față de Magdalena, iar acest lucru pe ea nu o deranjează.
Culpă medicală?
S-a născut „pe zăpadă”, cum s-ar zice, într-o zi de 21 ianuarie, fiind primul copil al familiei Iurescu, din Bilca. La naștere, Magdalena a avut 2,3 kilograme, însă faptul că a dezvoltat un icter i-a determinat pe medici să o pună în incubator. Mama Magdalenei, Olimpia Iurescu, în vârstă de 44 de ani, ne-a povestit că acel incubator „i-ar fi orbit fata”. „Cred că a fost o culpă medicală. Nu i-au protejat ochii de lumină și i-au omorât nervii optici. La trei luni de la naștere, ni s-a confirmat că fetița nu va vedea niciodată. Am stat două luni prin spitale. Am ajuns la reputatul specialist oftalmolog prof. dr. Benone Cârstocea, însă nimeni nu a putut face nimic. Am vrut să mergem și în Franța, să facem o intervenție chirurgicală, însă toți medicii cu care am discutat ne-au spus că nu sunt șanse ca fata să vadă vreodată. Nu am putut niciodată demonstra că vina le-a aparținut celor care au pus copilul în incubator fără să-i protejeze ochișorii”, ne-a explicat mama Magdalenei.
Doi frați, născuți în aceeași zi, în aceeași lună, la șase ani diferență
Ca o minune, în aceeași zi, 21 ianuarie, după șase ani de la nașterea Magdalenei, în familia Iurescu s-a mai născut un copil, un băiat perfect sănătos, astăzi elev în clasa a X-a, la Liceul cu Program Sportiv Suceava. Olimpia Iurescu își amintește că după problemele de sănătate ale Magdalenei, a avut mari temeri și îndoieli dacă să mai facă un copil sau nu. „Magdalena și-a dorit mereu un frate, noi ne-am dorit să avem doi copii, iar Dumnezeu a făcut o minune: doi copii minunați, născuți în aceeași zi, în aceeași lună, la șase ani diferență”, ne-a povestit mama copiilor.
A intrat la trei facultăți fără taxă, a rămas la două
Prima și cea mai dură, dar și cea mai folositoare lecție de viață pentru Magdalena a fost cea „predată” la vârsta de 7 ani, când s-a înscris la școala pentru nevăzători din Buzău. În acest oraș a rămas până ce a terminat Liceul Special pentru Deficienți de Vedere. Împreună cu încă o colegă, a fost șefă de promoție. După rezultatele la bacalaureat, Magdalena a intrat la toate cele trei facultăți pentru care a optat: română – italiană și engleză – română, la universitatea suceveană, și ucraineană – română, la Cluj, toate fără taxă. A ales Suceava, și nu regretă. Își amintește de anii copilăriei, dar și de anii de școală, cu regim de internat, pe care i-a petrecut la Buzău, cu drag, fără resentimente. Până la 7 ani, mama era cea care îi citea povești. Nu că ar fi renunțat acum la a-i citi cărți fiicei, doar că acestea nu mai sunt povești, sunt cărți de literatură, beletristică, sunt cursuri de specialitate, care o ajută pe Magdalena la studiu.
Își înregistrează cursurile pe reportofon
Mulți se întreabă cum a reușit Magdalena să învețe pentru facultate și să fie prima. „Mi-am înregistrat cursurile pe reportofon, le-am descărcat pe calculator, le-am pus pe DVD-uri și CD-uri, după care le-am memorat. Citesc foarte mult, fie cu ajutorul sintezei vocale, deși este mai costisitor, fie cărți în limbaj Braille, dar și acestea sunt puține în domeniul care mă interesează pe mine, beletristică, scriere veche, cărți în limba engleză și italiană. Făcând două facultăți în paralel, am apelat și la colegi, la mama, pentru a-mi înregistra cursuri la care eu nu puteam să particip”, ne-a povestit Magdalena. Majoritatea examenelor le-a susținut oral, în fața profesorilor, dar și a colegilor, de multe ori. Tânăra absolventă ne-a spus că îi place mult gramatica, iar dintre autorii pe care i-a citit și nu se va sătura să-i tot citească se numără Feodor Mihailovici Dostoievski.
„Cu multe diplome, cu multe felicitări din partea profesorilor, dar fără un job”
Neliniștea Magdalenei vine din faptul că după ce va urma și un master în comunicare, va avea multe diplome, multe felicitări din partea profesorilor, dar nu se va putea angaja nicăieri. I-ar plăcea să lucreze în învățământ, de ce nu, chiar la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere – Buzău sau la o școală sau un liceu din Suceava. S-a gândit și la varianta unui doctorat, după care să rămână în cadrul universitar.
Pentru că se gândește din ce în ce mai mult la ziua de mâine, Magdalena ne-a spus că banii din bursa de merit din facultate i-a pus deoparte, „pentru zile nege”. „Cel mai mult îmi doresc să am un loc de muncă, să mă pot descurca singură, să am o casă, pentru că sunt conștientă că părinții nu sunt veșnici. Pentru ce au făcut atâtea sacrificii, pentru ce au investit în mine, pentru ce am învățat atâta, dacă, la final, nu pot să îmi câștig singură o bucată de pâine”, s-a întrebat tânăra. Îngrijorarea ei este cu atât mai mare cu cât nici absolvenții văzători nu-și găsesc ușor un loc de muncă.
„Îmi place să înot, să merg cu bicicleta, să călătoresc”
Dacă nu ar fi fost nevăzătoare, Magdalena i-ar fi plăcut să lucreze în construcții, să devină inginer sau arhitect. Îi place mult și matematica, pasiune pe care o împărtășește și tatăl ei. De altfel, pasiunile tinerei sunt cât se poate de normale.
„Nu pot să spun că îmi place un anumit fel de muzică, dar ascult muzică. Îmi place să înot, să merg cu bicicleta, să călătoresc, dar tot cititul și cărțile sunt marea dragoste. Ca o glumă, îmi plac și cărțile de joc. Joc cu părinții cărți, pentru relaxare. Pot să le citesc și eu pentru că sunt inscripționate”, ne-a spus tânăra.
Deși are un cerc larg de cunoscuți, are puțini prieteni. Familia este pe primul plan, dar i-au rămas la suflet și câteva colege din liceu, și ele studente eminente la mai multe facultăți.
În timp ce alți nevăzători folosesc ochelarii ca un camuflaj, Magdalena refuză să poarte ochelari. „Asta sunt. De ce să mă ascund?”, ne-a spus tânăra. Nu îi place să se laude cu performanțele ei, deși are un IQ ridicat și o memorie foarte bună, fapt confirmat de profesorii ei. Nu ascunde faptul că este o tipă cerebrală, corectă, cu o logică de invidiat, care știe ce vrea în viață: să muncească, să se întrețină singură și să le împărtășească și altora din cunoștințele dobândite de ea. Nu are un prieten, nu a fost îndrăgostită, ne-a spus tânăra, pentru că nu și-a dorit acest lucru. Are multe alte lucruri de făcut momentan și nu se vede în curând căsătorită. „Sunt conștientă că o relație, o căsătorie presupune multe sacrificii, compromisuri, multe responsabilități, pe care eu nu pot să mi le asum”, ne-a spus tânăra.
