Nesimțirea trenurilor românești



Rémi Rouquette e un avocat franțuz, care nu s-a putut prezenta pentru a-și susține pledoaria la un proces dintr-un alt oraș, fiindcă trenul care îl transporta a întârziat. Ce să-i faci, trenurile mai și întârzie: așa ar fi putut să se scuze în fața clientului său, rămas cu buza umflată. Dar avocatul nu a recurs la astfel de explicații, ci a acționat în judecată „S.N.C.F.” ( Societatea Națională de Căi Ferate Franceze”), cerând socoteală că a fost împiedicat să-și exercite obligațiunile profesionale.
În primă instanță, vrednicul Rémi Rouquette a pierdut procesul, fiindcă și la ei sunt judecători cu bube-n cap, nu numai la noi sau în spațiul ex-sovietic. Apoi însă, Curtea de Apel i-a dat câștig de cauză, obligând zilele trecute „S.N.C.F.” să-i achite daune cumulând frumoasa sumă de 3.300 de euro. Ei, așa parcă mai vii de-acasă. Printr-o sentință meritată, calea spre creșterea demnității de călător pe drumuri feroviare franceze a fost deschisă, iar „S.N.C.F.” are motive serioase să tremure, văzându-se amenințată de o grămadă de alte procese similare.
Citind eu știrea de mai sus și meditând asupra ei, numai ce m-am gândit că și „C.F.R.”-ul nostru are în subordine trenuri care întârzie la destinație, cu aceeași dezinvoltură cu care se percep pentru biletele de călătorie tarife atât de mari, de parcă s-ar circula cu o precizie de secunde. Logic ar fi ca și pasagerii români – ale căror interese sunt vătămate sistematic de acest tip de neajuns – să fie despăgubiți pentru fiecare minut de întârziere. De acord, ei sunt pașnici și nu se revoltă, dar oare dacă s-ar revolta, s-ar găsi în România vreun jude cu sânge-n instalație, care să le dea câștig de cauză ? Poate că da, poate că nu.
Dar, până la procese, mai este ceva ce ține până la urmă de cei șapte ani de acasă: de când mă călătoresc pe șinele românești, și sunt câteva decenii bune, n-am auzit vreodată ca, la difuzoarele din gări, vreun spicher să le prezinte scuze călătorilor, fiindcă trenurile vin în gări ghidându-se după un orologiu personal, depășind cu mult sfertul academic.