Așa cum era de așteptat, după tragerea la sorți de sâmbăta trecută, au apărut și reacțiile. Cei direct implicați, adică vârfurile bandei din FRF, debordează de optimism (eu ce vă spuneam încă de alaltăieri!?), amintindu-și că pe Belarus am „făcut-o” în nu știu care calificări (că nu-mi amintesc decât de cele ratate, unde probabil că nu conta pe cine mai bați sau nu), că la fel și pe Albania, de care-mi amintesc, iar cât privește Luxemburg-ul, avem deja 6 puncte acontate. Eu mă-grozesc la ideea că la fel de tare grohăiau și tropăiau aceiași indivizi și la aflarea grupei în care urma să întâlnim Danemarca și Norvegia…. Ca să nu mai vorbesc și de ultima nenorocire de grupă, în care ne puneau doar problema scorului cu care o să desființeze Lituania. Vă mai amintiți cum îi vâjâiau prin frizură lui Lobonț ghiulele ălora?
Ca să fie masa bogată și mobilizarea „tuturor energiilor” combatanților la momentul oportun, Nașu’, lucid și obiectiv ca întotdeauna, ne explică nouă, proștilor de toată mâna, cum stă treaba cu singura echipă care prezintă, cât de cât, o vagă amenințare, Bosnia: „Mda, are ceva individualități”! Adică ar trebui, deduc eu, ca echipa noastră (se știe, „o familie”) să nu-i trateze de sus pe ăștia care, or fi ei bunicei, da’ la bucată, nu pe ansamblu, cum sunt ai noștri și numai ai noștri. Mai pe înțeles: dacă „ne mobilizăm exemplar” luăm și de la bosniaci tot 6 (puncte, deși eu cred că mai degrabă goluri!) și, dacă ratăm concentrarea întocmai și la timp, doar 4!
Ce uită Nașu’? Păi, mai multe chestii. Prima ar fi că și Serbia, până să ne-o tragă cu 5-0, era pentru noi tot un fel de Bosnia. Mai uită și că, după 12 ani de necalificări la „Mondiale”, de când jucăm cam cu aceleași „speranțe” (născute „talente”, desigur), e greu de crezut că vom deveni din găini, lei. Mai uită și că s-ar fi cuvenit, încă de la prima necalificare, ca domnia sa să rămână doar o amintire. Neplăcută, e drept, dar mai puțin neplăcută decât după celelalte necalificări. Interesant și uluitor deopotrivă e faptul că modelul ăsta de nesimțire face pui. Și nu unul. După ce Pițurcă a trebuit să fie gonit de popor și de presă, iată că și Răzvan se lasă atins de virus: „În caz de necalificare, poate-mi dau demisia!” Cum adică, „poate”? Arată-ne, Răzvane, că nu și tu!
