O echipă de cercetători britanici a identificat un tip de fibre nervoase în piele care sunt implicate direct în mecanismul prin care organismul răspunde la plăcere, potrivit unui studiu recent publicat în revista Nature Neuroscience, informează bbc.co.uk.
Aceste fascicule nervoase transmit către creier mesajele corespunzătoare senzației de plăcere care se declanșează doar dacă pielea este atinsă cu o anumită viteză: 4-5 centimetri pe secundă.
Studiul a fost realizat de cercetătorii de la Universitatea din Goteborg (Suedia) și de la Universitatea din Carolina de Nord (Statele Unite) pe 20 de voluntari. În opinia oamenilor de știință, rezultatele studiului pot ajuta la o mai bună înțelegere a modului în care atingerile contribuie la menținerea relațiilor interumane.
Timp de multe decenii, specialiștii au încercat să înțeleagă mecanismele prin care organismul uman simte durerea și să identifice nervii implicați în transmiterea mesajelor dureroase către creier.
Neuropatologia este o ramură a neurologiei care studiază maladiile care distrug sistemul nervos periferic și care pot fi extrem de dureroase. Uneori pacienții simt o mare durere chiar și atunci când nu există nici un factor extern care să o provoace.
Cercetătorii care au condus acest studiu au încercat să înțeleagă senzația contrară – plăcerea. Ei au testat modul în care voluntarii reacționează în momentul în care pielea de pe unul dintre antebrațe a fost atinsă, la viteze diferite.
Oamenii de știință au identificat fasciculele nervoase de tipul „C-tactil” care se activau în momentul în care voluntarii spuneau că simt o senzație plăcută.
Dacă mângâierile erau prea rapide sau prea lente față de viteza normală, atingerea nu era plăcută, iar fasciculele nervoase nu se activau.
Cercetătorii au descoperit că aceste fascicule nervoase de tipul „C-tactil” sunt prezente doar în porțiunile acoperite cu păr și că nu există în zona palmelor. Ei au mai adăugat că viteza de atingere considerată de voluntari ca fiind plăcută este exact aceeași folosită de o mamă pentru a-și consola bebelușul care plânge sau de oamenii care își arată afecțiunea pentru partener.
Cercetătorii britanici consideră că acest proces face parte din mecanismele evolutive care susțin relațiile dintre adulți sau dintre părinți și copii.
