Nerușinare!

America nu mai este de mult țara tuturor posibilităților: i-a luat fața România. Fostul vânzător de butelii Borcea și fostul oier bișnițar Becali dau nației lecții de risipă, neobrăzare și pseudo bon-ton, sfindând fără rușine un popor năucit de criză și înșelat în toate speranțele sale de mai bine. Verbul tranzitiv „a sfida”, spune dicționarul, are sensul de „a înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație”. Ceea ce s-a și întâmplat. L-am ciuruit pe Ceaușescu, reproșându-i, între altele, robinetele din aur (fantasmagorie!) și ospățurile vânătorești pantagruelice (se regala cu brânză și roșii…), dar rămânem în admirație și filmăm cu adânc respect, din elicopter, o nuntă de 1.000.000 euro – bani cu care s-ar fi putut construi și înzestra barem un spital în locul celor câtorva zeci desființate sub semnul „reformei” în sănătate.
Toată panarama cu nunta lui Borcea nu-i altceva decât un enorm gest de dispreț la adresa românilor, o dovadă și de proastă creștere, și de prost gust suveran, dar mai ales o probă de minte puțină, cultură-ioc și obrăznicie cât cuprinde (Cum, de altfel, poate fi categorisită și nunta fiicei parlamentarului din Buzău). Găsiți, pe internet, și meniul nunții regale din Anglia, și cel al parangheliei din Pipera. Comparați-le. Britanicii au asezonat lista bucatelor cu ștaif tradițional și morgă aristocratică, dar n-au atins nici pe departe abundența, sofisticăria și, mai ales, prețul total (600 de euro tacâmul!) specialităților puse pe masă la București. Barem la Londra au fost invitate capete încoronate și alte mari personalități ale continentului. Cine a onorat nunta lui Borcea? Oieri, gunoieri, parveniți, mafioți într-ale fotbalului, vedete de pagina V-a, patroni cu trenă penală și alte asemenea VIP-uri de carton știutoare să profite de abulia nației și iuțeala lor de mână.
Când oaspeții s-au delectat cu manelele țigănești ale lui Adi Minune (Salam va fi fost în vacanță?) se revelează de la sine nivelul cultural al invitaților, aidoma, desigur, cu cel al imaculatei mirese (Alina a declarat drept carte de căpătâi „Contele de Monte Cristo”). Sarea era de Himalaya (cea românească dă răgușeală!), mușchiul de vită din Monaco, șampania Dom Perignon a costat peste 100.000 de euro (pariez că-i mai bun spumantul de Bucium!), 150.000 celelalte băuturi, 150.000 de euro scaunele transparente (!) – până și „regele” Cioabă, deprins cu fanfaronadele etniei, s-a arătat siderat: „dacă era prima nuntă, credeam că e ceva, dar a doua oară, n-avea rost…” Cine-s fericiții însurăței? Borcea, fost cap de familie, zice-se, model, cu trei copii, și-a dat bacalaureatul la 26 de ani la liceul din… Fierbinți, iar noua consoartă, absolventă de liceu silvic, posedă mari „merite” în ce privește centimetrii (89-59-89 sau așa ceva), în rest, zero.
Din lista totală a cheltuielilor lipsește trăsnaia cu roiul de fluturi albi – adevărat, găselniță ingenioasă, dar, zic eu, nepotrivită cu o ambianță prea puțin aptă să vibreze la puritatea și gingășia gestului. Pescar la Prut fiind, am ceva cunoștință despre prețul fluturilor, pe care-i cumpăr în stadiul de crisalidă autohtonă cu 5 lei orătania. Lepidopterele lui Borcea vor fi fost prețioși șmeterlingi de Viena, ori butterfly de Gibraltar; desantați festiv în Micul Paris, i-om întâlni peste o săptămână-două rozând frunzele din Herăstrău sub înfățișarea de omidă… importată. Meniul la standarde Michelin l-a supervizat nimeni altul decât fostul bucătar al lui Michael Jackson (păi, nu?), verighetele au costat cât un apartament + două mașini, rochia de mireasă a trecut de 20.000 de euro, în biserică au slujit opt preoți… ce mai încolo-încoace, va mai curge multă apă pe Dâmbovița până ce alt îmbogățit de război (războiul românilor cu sărăcia) va cuteza să investească mai mult într-o ceremonie patronată tot de sigla „să moară dușmanii!”. Mă-ntreb dacă Adi Minune a cântat și noua manea izvodită de umiliții fani dinamoviști („Într-un stat de drept, nenica / S-ar afla la mititica / dar la noi, în Românica / Moștenesc de la bunica!”).
Ciocoiască nerușinare!