Dacă trăia, ar fi împlinit 100 de ani, el, nepământeanul monah care a privit mereu spre Cer, unde era de fapt și inima lui.
Oamenii ca el, puțini la număr, n-au nimic comun cu lumea aceasta trecătoare. Prietenia lor cu lumea Cerului, cu sfinții și sihaștrii care mișunau încă prin Munții Neamțului i-au ajutat să se desprindă de tot ce-i efemer și ar fi putut deveni stavilă în calea mântuirii.
Nepământeanul Cleopa, cunoscutul arhimandrit și duhovnic, îndrumătorul de obști și sihastrul dintre cei din urmă, le-a amintit monahilor care viețuiau în preajma sa și tuturor celor care l-au întâlnit și ascultat că drumul lor trebuie să meargă pe cărarea cea strâmtă, și nu pe calea cea largă, întotdeauna aglomerată, uneori chiar blocată de mulțimile care pur și simplu o invadează.
Monah harismatic
Se adeverește cuvântul care spune că pomenirea dreptului se face cu laude, numele nu este uitat, iar faptele sunt amintite de generații și generații, cu evlavie și cu dorința de a fi imitate, rămânând exemple luminoase, aidoma marilor Părinți din Patericul Egiptean, adevărate dreptare actuale și astăzi, după un mileniu și multe veacuri de la fericita lor viețuire pe pământ.
Arhimandritul Cleopa Ilie a fost monahul ieșit din tiparele obișnuitului, un harismatic, un învățător, un părinte cum nu sunt mulți și un iscusit scriitor bisericesc.
În toată viața lui a strălucit darul lui Dumnezeu care a rodit însutit și înmiit, după cuvântul Semănătorului de semințe din țarina mântuirii. Cum a răspuns părintele Cleopa la chemarea ce i-a fost adresată, se știe – prin ascultare desăvârșită, smerenie și slujire totală.
Format într-o „universitate” rară și înaltă, cu mari profesori pe care i-a găsit mai întâi în paginile Evangheliei și apoi în cărțile Părinților, novicele Constantin și mai târziu monahul Cleopa s-a format ca slujitor dăruit în totalitate Mântuitorului Hristos, un om al lui Dumnezeu și o credincioasă slugă, după cum auzim în cântările Bisericii dreptmăritoare.
A viețuit aproape 70 de ani la Mănăstirea Sihăstria, pe care a iubit-o mai mult decât orice, căreia i-a fost îndrumător duhovnicesc și stareț pentru câțiva ani și unde a rămas până în ceasul din urmă.
Există oameni care schimbă cursul evenimentelor, oameni care schimbă istoria unui loc. Părintele Cleopa a fost unul dintre aceștia. Dacă în momentul când a devenit novice Sihăstria era un schit aproape necunoscut din zona Neamțului, când a trecut către Domnul, datorită viețuirii și lucrării sale, precum și a altor părinți, cum au fost Ioanichie Moroi, Paisie Olaru, Casian Frunză, Ioanichie Bălan și Victorin Oanele, schitul de altădată a devenit una dintre cele mai cunoscute, mai respectate și mai pomenite mănăstiri din întreaga lume ortodoxă. Așadar, părintele Cleopa a fost un monah harismatic, care a schimbat istoria acestui loc. Dar, mai mult decât atât, a schimbat viața multor oameni și călugări care l-au avut îndrumător, a celor care l-au cunoscut, a pelerinilor care l-au întâlnit, fie și pentru o singură dată; toți au rămas cu amintirea unui apostol, al cărui glas, asemenea tunetului, se auzea de pe prispa chiliei, vara, ori în interiorul ei, în sezonul rece, și le amintea tuturor cuvintele Mântuitorului. A fost un următor al Domnului, aducându-le aminte permanent oamenilor de cuvintele vieții veșnice.
„A fost deci un apostol părintele Cleopa … Le-a vorbit tuturor”
Părintele Cleopa era în stare să predice ceasuri la rând fără oprire. De multe ori mărturisea că a vorbit în fața multor ierarhi, cum s-a întâmplat în timpul unei vizite în Grecia, la sfârșitul anilor ’70, ori în aproape toate mănăstirile Muntelui Athos, care l-au invitat să le rostească cuvinte de folos, în obștile marilor mănăstiri din Moldova, și nu numai. După ce a revenit din perioada de însingurare și sihăstrie petrecută în munți, în timpul regimului comunist, patriarhul Justinian l-a chemat la București, unde a rămas câteva luni, fiind găzduit chiar în Reședința patriarhală, și a predicat atunci în Catedrală, dar și în mănăstirile aflate în preajma Bucureștilor.
A fost deci un apostol părintele Cleopa… Le-a vorbit tuturor. Avea un cuvânt bun pentru fiecare: pentru marii ierarhi, pentru oamenii simpli și pentru cei importanți care au venit la chilia lui, oameni de cultură și chiar demnitari politici. După 1990, unul dintre premierii României a poposit la chilia lui și părintele a avut curajul să-i spună: „Dacă-i moarte, nu-i nimic! Azi ești, mâine nu ești”. Cei care se aflau în preajma premierului, când au coborât de la chilia lui, au încercat să-l scuze, că e bătrân, că… Dar premierul a spus: „Nu, a fost un om sincer, mi-a spus lucruri adevărate” – așa era și bunicul meu, vorbea întotdeauna direct. Așadar, a avut pentru fiecare un cuvânt, le-a amintit tuturor de Cer și i-a îndemnat să privească mai puțin la țărâna de care suntem atât de mult legați fiecare în parte.
Părintele Cleopa a fost un mare rugător
El prețuia „scumpătatea canoanelor”, ca să redau expresia pe care însuși, adeseori, o folosea. Ținea mult la canoanele Părinților și era oarecum aspru în comparație cu duhovnicul său Paisie, care era mai blând și care împrumutase, probabil, din cuvintele Mântuitorului Hristos și din pildele lăsate, îndemnul de a ierta… după cum Domnul i-a iertat pe toți cei care au ajuns în fața Lui, chiar dacă unii dintre ei au fost oameni păcătoși… foarte păcătoși. Părintele Cleopa folosea, adeseori, canoanele, citatele marilor Părinți ai Bisericii și cuvintele Scripturii, pe care le știa pe dinafară. La optzeci și ceva de ani avea memoria unui tânăr… Nu uita aproape nimic. Era în stare să spună, ceasuri la rând, istorisiri, pilde, cuvinte ale Scripturii, psalmi ș.a.m.d.
Părintele Cleopa a fost un duhovnic înțelept. Deși aspru, urmărea, de fapt, îndreptarea persoanelor. A fost și un mare rugător. Niciodată nu-și începea ziua fără rugăciune. Se ruga mult. De multe ori spunea: „Rugați-vă câteva ceasuri pe zi și veți avea mari bucurii!” Acum pierdem aceste bucurii pentru că nu mai avem ceasurile pe care el le petrecea cu genunchii plecați. Omul este mare doar atunci când stă în genunchi. Și părintele a fost un om mare!
(Arhim. Timotei AIOANEI, Ziarul Lumina)
