A fost mai întâi accidentul lui Chivu. O fază banală, în care Cristi a lovit mingea, iar ălălalt n-a mai găsit acolo decât parietarul românului care a demonstrat cu acest prilej valabilitatea zicalei „Cine-i mai deștept cedează”. Din tot balamucul produs în jurul cazului, cel mai marcat mi s-a părut a fi antrenorul Mourinho, cel care-l văzuse „mort” și pe Petr Czech. Iar dacă după vreo două luni ăla s-a încumetat să se bage la loc în poartă (chiar dacă echipat cu casca de care nu s-a mai despărțit niciodată), nu văd ce l-ar împiedica pe Chivu să revină.
Pe lângă aventura naționalei Togo, pățania lui Cristi Chivu pare doar un alint, o mângâiere. Nu-mi aduc aminte de vreo altă nenorocire similară, de la celebrul atentat petrecut la Olimpiada de la Munchen, din 1972. Iată că, după 38 de ani, demenții demonstrează că nu le-a pierit sămânța. Mă întreb, însă, ce-o fi fost în capul capilor Federației din Togo, de i-au trimis cu autocarul, în loc de avion. Să nu fi știut că acolo nu-i război civil în toată regula? Să nu fi observat că suntem în al doilea an de când Dakar s-a mutat din Africa în America de Sud, sfidând geografia, tocmai fiindcă în Africa nu știi cine, de ce și când te omoară?
Dar cea mai tare, mai urâtă și absolut neverosimilă dintre nenorocirile ultimei săptămâni, s-a produs duminică seara, cu începere de la ora 21. A fost o întâmplare care a îndoliat întreaga națiune, cea angoleză, și poate că a fost un fel de răzbunare divină pentru masacrarea togolezilor. Cu atât mai stranie a fost această tragedie cu cât s-a produs exact în momentele în care toată suflarea angoleză pornise petrecerea: prima doamnă a țării executa mișcări de dans, în lojă, soțul ei se vedea, cred reales în unanimitate după ce se va fi fotografiat alături de trofeu. Publicul se căra din tribune spre a porni focurile de artificii… păi cum să nu, când în minutul 78 Angola conducea pe Mali cu 4-0? Dar, ladies & gentlemen, cu toții uitaseră că în poartă era unicul și irepetabilul Carlos. Care a făcut ce știe el mai bine: o minge a scăpat-o printre mâini și picioare, după alta a privit luuuung, o a treia i-a pus-o pe gheată unui adversar. Un gol cinstit au dat și ăia. Per total: 4-4, ca la teatru. Cum o suna în angoleză „Carlos, te iubim / Că ca tine nu găsim!”?
