Partidele românești reînvață să negocieze. Este surprinzător dacă ne gândim cât se urau acum o lună. Nu e nimic rău în asta, negocierea reprezintă fundamentul guvernării moderne.
Cum putină comparație nu strică niciodată, ar face un ocol prin America, să vedem cum se negociază acolo. Problema imigrației ilegale în Statele Unite este una fierbinte. 20 de milioane de oameni se află ilegal acolo. Întrebarea ”Ce facem cu ei?” divide publicul american. Stânga democrată dorește mai degrabă integrarea lor în societate. Dreapta republică nu se opune atât integrării lor, cât dorește să se asigure că nu mai ajung și alți imigranți ilegali (cei legali sunt încurajai de toată lumea, pentru că reprezintă forță de muncă înalt calificată). Publicul republican este vehement mai ales fată de orice idee de ”amnistie”, un cuvânt care a devenit tabu pentru că ar presupune că li se acordă în mod nedrept cetățenia americană celor care au ajuns acolo încălcând legile.
Deși republicană, actuala administrație Bush a fost destul de ezitantă în domeniu. A început să ridice un gard la granița cu Mexicul. O întreprindere complicată, dacă ne gândim că ar trebui să acopere mii de kilometri de graniță, așa că nu s-au realizat mai mult de câteva zeci de kilometri, lucru care a crescut frustrarea celor care consideră că statul nu face nimic pentru a proteja America de noii veniți.
Aceasta fiind situația, în urmă că trei săptămâni un grup de senatori republicani și democrați au anunțat că au ajuns la un compromis asupra unui proiect de lege. Asta după săptămâni întregi de negocieri semi-secrete. A rezultat un proiect de 350 de pagini care încearcă să împace ambele tabere. Pe scurt, imigranții deja aflați în America primesc cetățenie după ce plătesc niște amenzi și cu anumite condiții destul de stricte. Dar procedura de acordare a cetățeniei este condiționată de niște pași concreți în ridicarea gardului de la graniță. Nimeni nu este fericit de forma acestei legi. Ambele tabere au renunțat la câte ceva. Unul dintre favoriții republicani în cursa pentru presedinție din 2008, senatorul John Mcain, susține legea și deja a fost taxat de trădător de republicanii radicali, nemulțumiți pentru că văd în acest proiect o amnistie implicită. Un alt favorit republican, fostul primar din New York Rudolph Giuliani, susține și el proiectul.
Până la urmă, negocierile fac bine și pot rezolva și chestiuni atât de dureroase și de controversate cum este imigrația din America. Dar ajung la un punct unde comparația arată ceva dureros pentru noi. În negocierile românești din ultima vreme nu prea am văzut discuții pe programe și pe politici publice. S-au certat pe posturi, pe susțineri în parlament. Deloc pe ceva concret, măcar un domeniu, măcar o măsură care ar rezulta din pacea politică. Asistăm la un spectacol din care nu știm dacă vom câștiga ceva. E bine că negociază, dar nu negociază ce trebuie.
