Într-o țară normală, un moment precum cel din 25 noiembrie 2007 e urmat de radiografii lucide, aparținând comentatorilor politici, sociologilor, politologilor și psihologilor.
Pentru că europarlamentarele și Referendumul sunt confruntări ale partidelor și politicienilor cu electoratul.
Teste adevărate, nu fantasmagorice precum sondajele de opinie.
România – se știe deja – nu e o țară normală.
În consecință, după Referendum și europarlamentare, simplul cetățean a luat cunoștință doar de declarațiile politicienilor și de abordările senzaționaliste ale presei tot mai tabloidizate.
În absența unor abordări riguroase, simplul cetățean a rămas cu nedumeririle.
Cu multe nedumeriri.
Iată câteva dintre ele:
1) Unii au considerat prezența la vot scăzută – 26% – semnalul dat de electorat în ce privește votul uninominal majoritar în două tururi.
Alții au considerat drept semnal scorul de 81% – 16% între DA și NU.
Ce concluzie trebuie să tragem din Referendum în ce privește voința Poporului în materie de uninominal?
2) Partidul Democrat s-a situat pe locul întâi, cu 29% din voturi.
Unii au luat în calcul locul întâi și au declarat că PD a obținut o mare victorie.
Alții au luat în calcul procentajul de 29% și au declarat că a fost un mare eșec.
De unde și până unde ipoteza că PD trebuia să obțină un procentaj mai mare?
3) PSD a obținut 23% din voturi și s-a clasat pe locul al doilea. Unii raportează procentajul la scorul PSD din 2004 și iau în calcul și locul al doilea.
Alții raportează rezultatul PSD la scorul mic cu care era creditat în sondaje.
PSD e partid de Opoziție. PSD are, ca partid de stânga, o Dreaptă divizată.
De ce e un succes, în aceste condiții locul al doilea?
4) La Referendum, ruralul a dat un procentaj cu 10% mai mare decât urbanul. Se spune că electoratul de la orașe e mai educat politic decât cel de la sate. E o aserțiune asumată de Traian Băsescu și PD în 2004, când Adrian Năstase și PSD erau luați peste picior, pentru că au sprijinul electoratului rural.
Acum, Traian Băsescu și PD consideră prezența ruralului la Referendum drept o mare victorie.
De ce? S-a schimbat între timp electoratul rural?
5) PNL a obținut un scor bun, deși în perioada anterioară a fost scandalul caltaboșilor, miniștrii liberali au fost chemați la DNA, ministrul Justiției a fost acuzat că se amestecă în treburile Parchetului, Adrian Cioroianu a fost suspectat de rasism și Traian Băsescu a dus o întreagă campanie pe tema Guvernului condus de Dinu Patriciu.
Ce să înțelegem de aici? Că un partid își sporește zestrea electorală când guvernul său e implicat în scandaluri?
Sau că PNL a trecut drept victimă a manevrelor lui Traian Băsescu?
6) În campanie, Traian Băsescu a invocat în favoarea unionalului în două tururi o Lege depusă de PSD la Parlament în 2005. Acum, după Referendum, PD a depus un proiect de lege privind unominalul în două tururi.
Îl sfidează PD pe Traian Băsescu?
Am putea continua astfel cu multe alte nedumeriri.
Vom încheia însă.
Nu înainte de a mai exprima o nedumerire:
Cum de n-am reușit noi, după admiterea în UE, să ne apropiem de țările europene fie și cu un centimetru în ce privește maturitatea dezbaterii publice?
