Necunoscuta Veronica Micle (2)

Iată, după Dumitru Hurubă, descrierea împrejurărilor – dar și declarația inedită a tinerei soții, de numai 15 ani, a profesorului Micle, despre ”purtarea scandaloasă” a încă junelui Titu Maiorescu, acuzat atunci de vina pe care azi o numim ”abuz sexual”. Tânăra nevastă Veronica a scris, atunci, o declarație – veți vedea – extrem de ponderată și de onestă. Dar se pare că ”Jupiter” – adică viitorul mare om politic care va deveni T.M. – nu o va uita… și nici ierta. Dovadă ”bețele în toate” pe care Maiorescu le va pune, mereu, împlinirii – prin căsătorie – iubirii dintre Mihai și Veronica (devenită – e drept și asta – o văduvă (cam) …veselă – vezi episodul amoros cu I.L. Caragiale… și nu numai). Citez: Însă anul respectiv, adică 1864, aduce în viața proaspetei căsătorite un eveniment cu totul inedit: participarea în calitate de martor la procesul intentat lui Titu Maiorescu în care acesta este acuzat de „fapte scandaloase și imorale”. Participarea în cauză, în timp, avea să-i aducă Veronicăi necazuri greu de bănuit în acea zi de întâi noiembrie 1864, cu atât mai mult că, după numai zece zile, în data de 11 noiembrie, acum doamna Veronica Micle este chemată să dea declarație, la proces, în calitate de martoră unică la rușinosul incident (deci importantă – n.a.)… Simpaticul și relativ naivul conținut suna așa: „Mă numesc Veronica Câmpanul, acum Miclea, în vârstă sunt de 15 ani, în Sâmbăta Pascilor viitoare. Meseria mea: sînt măritată și locuiesc în despărțirea a III-a din Iași, în casele din Cublic. Mărturisesc în cuget curat și fără vreo părtinire la întrebările ce mi se fac că știința mea este aceasta: eu eram în pensionatu și-am văzutu cu ochii mei că într-o zi a venit Domnul Maiorescul. Și au intrat în odaia domnișoarei Emilia. Și nu zăbovind mult, a venitu și soția Domnului Maiorescul. Și bătând și clănțănind la ușa domnișoarei Emilia nu i s-a deschisu. Căci ușa era închisă. Atuncea Doamna Maiorescul s-au dus peste sală la ușa directoarei și bătând la ușă – numai ce s-au auzit trăgându-se zăvorul de la ușa Domnișoarei Emilia și-au ieșit în ușă, poftind-o la Domnia sa în casă. Domnul Maiorescul era în odaie acolo, la D-ra Emilia Rickertu. Ce vor fi făcând după asta nu știu, căci nu m-am interesat. Când s-au pitrecutu toate acestea eu eram în ușa repetitoarei, ocupată a pregăti buretile destinat pentru Domnul Maiorescu. Știu că Domnul Maiorescu șidea în odaie la Domnișoara Emilia, încuiată, până la 9 și 10 oare și mai mult. Și asta o știu și din gura directoarii, care ne obliga să ne culcăm pe la 10 oare, căci nu ar fi fost frumos ca să ne audă Domnul Maiorescu vorbind.”
Cu toate-acestea, la 27 aprilie 1865, Curtea de Apel procedează la achitarea numitului inculpat Titu Maiorescu, deoarece procesul ar fi fost declanșat de Eufrosina Cobălcescu, care ar fi vrut să ocupe ea funcția de director al școlii… Urmează un mariaj. Salutar pentru mamă și fiică (dar… nepotrivit, cum se va dovedi în timp).
Citez tot din excelentul ”serial” consacrat de Dumitru Hurubă ”necunoscutei” Veronica: ”Lăsând imaginația în voia ei, să încercăm o pătrundere în sufletul și mintea Veronicăi Micle, soția în vârstă de doar 15 ani trăindu-și adolescența alături de un soț cu mult mai în vârstă și bolnav, care, culmea nenorocirii, prin Decretul nr. 199/1866, este înlocuit la catedra de Fizică și Chimie de la Liceul Academiei cu Petru Poni, acest fapt petrecându-se după 10 ani de ocupare a catedrei, respectiv din 1856. Două luni mai târziu, după punerea în aplicare a Decretului, familia Micle își cumpără o casă cu 384 de galbeni pe str. Buțu nr. 14, casă bătrânească din cărămidă și vălătuci pe zid înalt, care cuprindea un cerdac, patru odăi și o mică terasă, adică o casă potrivită cu pretențiile capului de familie, profesorul Micle. În același an, 1866, lucrurile par să se precipite: în 10 noiembrie, ora 4 și 50 de minute, Veronica Micle, în vârstă de 16 ani, naște o fetiță care va fi botezată cu numele de Valeria, iar după un 1 an, 4 luni și 25 de zile, la vârsta de nici 18 ani împliniți, Veronica dă naștere celei de-a doua fiice, Virginia-Livia. În 1868, când tatăl fetiței, Ștefan Micle, avea vârsta de 47 de ani. Dar, la data de 20 octombrie 1867, el este ales rector, iar după câteva luni, în vara anului 1868, este ales de către profesori senator, fapt care contribuia la majorarea veniturilor și, implicit, la bunăstarea familiei… De reținut un amănunt nu lipsit de importanță: noua locuință a soților Micle avea și o curte în care se găseau două camere-anexă locuite de Ana Câmpeanu, mama Veronicăi, care contribuise și ea financiar la cumpărarea imobilului. Ea, probabil simțindu-se în sinea ei „vinovată” că forțase căsătoria Veronicăi, o ajută foarte mult pe aceasta atât la treburile gospodăriei, cât și la îngrijirea și creșterea celor două fetițe, alintate Greierașul și Fluturele. Acest lucru o eliberează pe Veronica de obligațiile familiale, creându-i posibilitatea participării la diferite acțiuni și activități cu caracter obștesc. De exemplu, în 1869, ea participă efectiv la înființarea și îndrumarea pentru bunul mers al unor școli de fete din Iași, în timp ce statutul său de «soție de profesor universitar» îi asigură și un loc în «Reuniunea Femeilor Române», funcție stabilită în ziua de 8 noiembrie 1869, după care, chiar de Sfinții Arhangheli, Veronica este aleasă secretara Comitetului Reuniunii… Din păcate, aproape tot anul 1869, viața familiei este umbrită de îmbolnăvirea lui Ștefan Micle de friguri și «gălbinare», motiv pentru care el chiar cere concediu medical, fiindcă nu mai poate ține cursurile la universitate.”