Necesitatea rugăciunii

– Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom): Rugăciunea e limanul unei furtuni, ancora naufragiaților, toiagul celor șchiopi, comoara celor săraci, adăpost în rele, izvor al înflăcărării, pricină a bucuriei, maică a filozofiei, lumina sufletului, izvorul mântuirii, zidul de apărare al Bisericii, armă împotriva duhurilor rele, indispensabilă, precum apa peștilor și ca arma vânătorului.
– Patericul: Rugăciunea e soția monahului, respirația sufletului, hrana și băutura duhovnicească.
„Așa cum pentru a respira plămânii se umflă și aspiră elementele făcătoare de viață din văzduh, tot așa în timpul rugăciunii adâncurile inimii noastre se deschid și se umflă, iar duhul nostru se înalță spre Dumnezeu pentru a primi darul care îi îngăduie să se unească cu El. Și așa cum oxigenul primit de sânge e îndată transportat în trupul întreg pentru a-l face viu, tot așa darul primit de la Dumnezeu străbate tot ceea ce este în noi și toate cele ce sunt înăuntrul nostru.” „Trebuie să învățăm să ne rugăm, să ne străduim să ne rugăm, să ne rugăm ca să știm să ne rugăm”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Definiția rugăciunii
Rugăciunea creștină e respirația naturii noastre îndumnezeite. „Rugăciunea e însoțirea și unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, susținătoare lumii. E împăcarea cu Dumnezeu, maica lacrimilor și fiica lor, ispășirea păcatelor, pod de trecere peste ispite, peretele din mijloc în fața necazurilor, zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor ființelor netrupești, veselia ce va să vie, lucrarea fără margine, izvorul virtuților, primitoarea harismelor, sporirea nevăzută, hrana sufletului, luminarea minții, securea deznădejdii, dovedirea nădejdii, risipirea întristării, micșorarea mâniei, oglinda înaintării, vădirea stării dinăuntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei. Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat tribunal, dreptar și scaun de judecată al Domnului, înaintea scaunului judecății viitoare.” (Sfântul Ioan Scărarul)
„Nu voi să ți se facă cele ce te privesc precum socotești, ci precum îi place lui Dumnezeu, și vei fi netulburat și mulțumit în cererea (rugăciunea) ta.” (Avva Evagrie Ponticul)
„Alternanța rugăciunii din cărți cu rugăciunea liberă e necesară unui bun echilibru spiritual. Când ați încheiat rostirea rugăciunilor rânduite, continuați să vă rugați, urmându-vă inspirația.”
(Sfântul Teofan Zăvorâtul)