Se poate spune căreiau subiectul din articolul precedent. Supoterii Stelei s-au scindat, se duce o luptă la baionetă pe bloguri, pe paginile celor care au abordat subiectul. Credeți-mă, am avantajul de a nu fi implicat. Fiecare parte are bubele sale. Cei radicali sunt violenți. Ceilalți sunt cu capul plecat, pe care sabia nu-l taie. Intransigenții ar vrea toată suflarea suporterilor de partea sa, “Nimeni pe stadion”, iar pentru asta le-ar arăta cu forța calea cea dreaptă. Ceilalți nu văd copacii din cauza pădurii. I-aș asemui cu cei care credeau că dacă Ceaușescu ne-ar fi dat niște salam la alimentară și două-trei ore în plus de televiziune, am fi putut trăi mult și bine în socialism (vezi bine, comunismul era încă un deziderat!).
Care facțiune credeți că va pierde războiul? Ați putut constata deja la meciul cu Grasshopper. Spărgătorii de grevă, din diferite motive, îi vor trage și pe ceilalți după ei, pe stadion. Poate fi chiar buna credință! Îți imaginezi că Gigi Becali chiar face lucruri bune, că aducerea lui Duckadam și a lui Ilie Dumitrescu sunt decizii deștepte de management. Pentru cei care cred aceste lucruri este suficient să te uiți în buletin. Sigur nu sunt contemporani cu celebrul miting în care Ceaușescu promitea 100 de lei în plus la pensii. Generația născută liber este mai tolerantă. Nu pricepe pericolul permanent care este Becali. Sigur că și oponenții întrec măsura în vehemența lor, dar mă simt mai aproape de cei care afișează banner-ul cu “Pleacă”. Gigi Becali, în mintea lui, pe care ne place s-o minimalizăm, știe că trebuie să ofere poporului circ. Asta fără a avea o cultură care să-i permită expresia “pâine și circ”. După plecarea lui Pițurcă, i-a arătat norodului pe Ilie Dumitrescu și pe Duckadam. Unora le-a fost suficient, alții i-au înțeles jocul. Și nu de ieri, de azi…
