Nebunia planetară

În timp ce ai noștri bifează etapă după etapă într-un campionat care, deși a început cu 14 echipe, nu se știe cu câte se va încheia, iar câțiva se prefac și că sunt „europeni”, partea chiar europeană a continentului se află angrenată într-o competiție la nivel planetar, în care se joacă pe toate continentele niscai meciuri presupus oficiale, clasamentul final urmând a fi alcătuit pe niște criterii pe care nici nu mi-am propus măcar să le pricep. Am văzut astfel meciuri între italieni și spanioli sau englezi disputate în Australia, între nemți și sud-americani jucate în America de Nord, ce mai, e exact cum zic știristele de televiziune: „distracție pe cinste”. Se joacă la toate orele de pe cadranul ceasului. Luni, de exemplu, televiziunea care preia aceste meciuri a avut transmisiuni la 6 dimineața, la 12, la 15, la 23 și la 3 noaptea. Peste tot, tribunele sunt pline, succesul financiar fiind indiscutabil, spre fericirea lui Moș Blatter și a celorlalți blatiști de la FIFA, cărora bănuiesc că la cad banii în cap mai dihai decât i-a căzut însuși moșului suprem teancul ăla aruncat de actorul britanic. Poate și ăsta o fi unul din motivele pentru care Tataie nu se dă dus de la cârmă decât, presupun, încătușat. Timp ar mai fi, în cele 7 luni, cât a anunțat nesimțitul că mai are de gând să paraziteze fotbalul. Apropo: dacă vă gândiți că înlocuitorul lui, domnul Platini, e mai breaz, înseamnă că n-ați înțeles mecanismul. Aceste meciuri, dincolo de faptul că sunt suficient de relaxate pentru ca spectacolul să fie deplin, îi aduc pe iarbă pe artiștii supremi, de la Ibra și CR 7, până la Messi și Totti. Culmea: am văzut și români! Mai exact, pe domnul „Pisică”, ajuns în poarta Romei cică la exact 1 an de când a intrat ultima dată, desigur tot într-un amical. Dacă n-aveți ce face, urmăriți câte ceva din acest dezmăț fotbalistic. Dacă da, să știți că n-ați pierdut nimic!