Ne vorbesc părinții Bisericii

A fi misionar creștin în acest secol înseamnă a fi martor și propovăduitor al lui Dumnezeu cu argumente scoase din rezultatele științei însăși; a pune în evidență incapacitatea tuturor sistemelor filosofice prin care a trecut omenirea de a arăta un sens al vieții, de a face vădită neputința lumii și a mijloacelor descoperite în ea de a ne face cu adevărat fericiți, a arăta din insuficiențele lumii acesteia că ea nu poate fi singura realitate, dar și minunea raționalității ei care nu-și are o explicare fără un Creator conștient, rațional, sau mai presus de rațiune. A arăta că lumea aceasta trebuie să aibă un scop, dar acest scop nu e în ea însăși.
Dar a fi misionar înseamnă și a arăta că se poate trăi și o viață cinstită, curată, în duh de ajutorare a altora, neegoistă și nedușmănoasă într-un secol în care neîncrederea între oameni și lupta unora împotriva altora pentru idei neesențiale și neputincioase nu pot să dea un sens automulțumitor existenței.
(Arhimandritul Ioanchie Bălan, Ne vorbește Părintele Dumitru Stăniloae, Ed. Episcopiei Romanului, 1993, pp. 128-129)