Să iubim noi primii. Să nu cerem să ne iubească alții întâi. Să iubim noi primii. Să nu ne gândim dacă ne iubesc. Să ne rugăm și să iubim. Dragostea, încet-încet, ne aseamănă cu Dumnezeu și ne duc la slava cerului. Dragostea este cel mai bun avocat al nostru la Judecata lui Dumnezeu. Dragostea acoperă greșelile fratelui nostru; dacă însă este puțină, găsește multe greșeli la ceilalți.
Cel mai corect este așa: să nu ne intereseze dacă oamenii ne iubesc, ci dacă noi iubim pe Hristos și pe oameni. Noi să ne facem datoria. În felul acesta sufletul nostru se umple de dragoste. Și aceasta este taina care aduce pace și care nu ne zdrobește sufletul în momentul în care ceilalți nu răspund iubirii noastre.
Creștinul nu trebuie să urmărească mântuirea proprie de unul singur, independent de mântuirea fraților săi. În acest sens Sfântul Antonie ne spune: „de la aproapele tău este viața și moartea” și iarăși: „dacă vom câștiga pe fratele, pe Dumnezeu vom câștiga”.
(Stareța Ecaterina Monahia, Cuviosul Porfirie – Inima iubitoare, traducere din limba greacă de Lect. Dr. Sabin Preda, Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul Grecia, p. 174)
Ne vorbesc parintii Bisericii
Recomandări
Sfințirea pietrei de temelie pentru cel dintâi locaș închinat Schimonahiei Elisabeta Lazăr, pustnica Giumalăului
