Ne vorbesc părinții Bisericii

De voiești dar să se îndrepteze rugăciunea ta ca tămâia și să meargă în urechile Împăratului Hristos, pune cele două aripi, de care am spus: postul și mila, pentru ca să zbori mai lesnicios cu ele.
Că postul subțiază mintea și ușurează greutatea trupului, și întărește rugăciunea; iar rugăciunea ușurează postul și zdrobirea inimii; căci cu cât te rogi, cu atât vine și umilința lacrimilor.
Nevoiește-te cât poți, ca niciodată rugăciunea s-o sfârșești fără lacrimi și durere a inimii. Atunci îți vine o prea dulce mângâiere duhovnicească. Cu cât sporim rugăciunea și lacrimile, cu atât uiți hrana trupului, după cum zice David: „Am uitat a mânca pâinea mea, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda”.
Iar când te rogi, caută liniște, dacă voiești să vină umilința, adică să fii singur, la loc și la vreme unde să nu auzi tulburare, nici vorbirile oamenilor, ca toată mintea să o ai la Dumnezeu. Aceasta se face noaptea, când este tăcere și liniște în toate. Și când faci rugăciune de ajuns, și păzești toate câte am arătat mai sus, apropie-te cu frică și credință de Sfânta Împărtășire.
(Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 362-363)