Ne vorbesc părinții Bisericii

Diavolul mai are o amăgire contra noastră când vede că mergem spre virtute. El ridică asupră-ne diferite pofte ca să ne facă a cădea din calea virtuții. Să ne arunce în vicii. De pildă, când un bolnav și-ar suferi cu voință răbdătoare boala lui, vrăjmașul, văzând că prin aceasta ar câștiga deprinderea răbdării, îi pune înainte multe lucruri bune ce le-ar fi putut face dacă era în altă stare și se silește a-l convinge că, dacă n-ar fi fost bolnav, ar fi slujit mai bine lui Dumnezeu și ar fi folosit atât el cât si ceilalți.
După ce nasc într-însul aceste pofte, le alimentează cu aceleași simțiri și, încet-încet, le întărește astfel încât încep a-l întrista și a se mâhni că nu le poate îndeplini după voia lui. Cu cât aceste pofte și dorinți dintr-însul devin mai mari, cu atât crește supărarea și tulburarea inimii lui. Apoi cu îndemânare vrăjmașul îl face a nu-și mai suporta boala ca pe o boală, ci ca un obstacol în calea virtuților.
Adus de vrăjmaș aici, cu mare dibăcie îi răpește din minte scopul și ținta ce a avut a-i servi lui Dumnezeu mai bine și a dobândi mai multe virtuți. Și astfel nu-i lasă nimic altceva decât dorința de a scăpa de boală, lucru ce nu merge după voința lui. Atunci se supără și se tulbură încât își pierde toată răbdarea.
Deci acesta-i modul de a sta contra acestei amăgiri a diavolului. Când ești în această stare de boală încât să te tulburi și să te amărăști, ia seama și nu te învoi cu tentația, ci din vreme respinge poftele venite atunci, oricât de bune ți-ar părea că sunt.
Căci, atunci neputând să le pui în practică, urmează să te tulburi zadarnic și să-ți pierzi pacea. Ci e bine ca, în toată umilința, răbdarea și supunerea, să crezi că aceste dorințe nu pot ajunge la acea realizare dorită, fiindcă tu ești mai neputincios și mai nestatornic decât ceea ce gândești; ori cugetă că Dumnezeu, pentru judecățile Lui tainice, ori și pentru păcatele tale, nu dorește de la tine acele bunătăți poftite de tine, ci mai ales dorește să te aibă smerit cu răbdare, sub mâna cea dulce si tare a voinței Lui.
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 111-113)