Iertarea păcatelor se dă nu pentru meritele noastre, ci din mila iubitorului de oameni Dumnezeu, Care întotdeauna este gata să ierte, îndată ce omul se întoarce la El cu căință. Și ne face nevrednici de iertare nu mărimea ori mulțimea păcatelor, ci numai necăința. Îndată ce vă căiți și vă zdrobiți inima, iertarea vă este rânduită în Cer, iar în momentul spovedaniei această hotărâre cerească vă este pronunțată.
Domnul Mântuitorul a luat în Trupul Său pe cruce zapisul tuturor păcatelor oamenilor și acolo l-a rupt. Aplicarea față de fiecare a acestei nemărginite milostiviri se săvârșește în Taina Pocăinței și este reală. Cel ce primește dezlegare de la părintele duhovnic stă fără vină înaintea dreptății lui Dumnezeu. Slăbirea încrederii în acest lucru și sărăcirea nădejdii în milostivirea lui Dumnezeu sunt provocate de vrăjmașul nostru.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, p. 237)
