Și tot Sfântul Grigorie Palama arată că răstignirea trupului „împreună cu patimile și cu poftele” (Galateni 5, 24) nu înseamnă anihilarea energiilor trupului sau a puterilor sufletului – ceea ce ar echivala cu sinuciderea –, ci abținerea de la poftele și faptele cele mârșave „și demonstrarea irevocabilă a lepădării de unele ca acestea”.
Cu alte cuvinte, răstignirea trupului presupune că nu ne vom mai întoarce niciodată la ticăloșiile noastre, ci vom deveni oameni duhovnicești și vom înainta cu curaj, urmând exemplul lui Lot, care a fugit din Sodoma fără să se uite înapoi (Facerea 19). În concluzie, în concepția Sfântului Grigorie Palama, cel nepătimitor nu-și anihilează partea pasională a sufletului, ci „și-o păstrează vie și lucrătoare, omorând numai raportul acesteia cu cele rele, întorcând-o întreagă spre iubirea lui Dumnezeu și înaintând mereu cu bărbăție, ca Lot care a ieșit din Sodoma”.
(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 345)
