Ne vorbesc părinții Bisericii

Dacă cineva nu ținea cont de binecuvântarea bătrânului și făcea ceva după voia sa, niciodată nu-i mergea bine. Iar dacă Părintele Paisie zicea: „Gata, acum este voia lui Dumnezeu să pleci și să faci acest lucru, ai toată blagoslovenia…”, atunci toate se săvârșeau bine, cu folos și cu bucurie, căci erau făcute cu binecuvântarea și rugăciunea lui și a Sfintei Biserici.
Uneori zicea bătrânul:
– Ce nu face omul să capete pacea sufletească!
Alteori spunea celor tulburați:
– Să te întorci acolo de unde știi că ai pierdut pacea inimii!…
Odată, două surori dintr-o mănăstire erau tulburate și nu-și aflau liniștea. Iar seara, când s-au întors de la biserică, au aflat un bilețel în ușă, adus de cineva necunoscut, de la Părintele Paisie, duhovnicul lor, pe care scria:
– Fiți în pace, aveți liniște, rugați-vă lui Dumnezeu… Măicuța Domnului nu ne lasă…!
Cum au citit acele rânduri îndată s-au liniștit sufletește și se mirau de unde știe duhovnicul lor că ele sunt tulburate.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, 1993, pp. 117-118)