Nu fi lăudăros și nu iubi pe bogați, dar nici nu îi urî, doar să nu ai de-a face cu ei, mai ales cu cei nemilostivi, iubitori de câștig spurcat și zgârciți.
Să ne omorâm toate mădularele cele de pe pământ, să afierosim totul lui Dumnezeu și să ne facem cu totul ardere de tot înțelegătoare lui Dumnezeu.
Precum focul în apă, așa și gândul spurcat nu poate fi în inima dreaptă, căci orice iubitor de Dumnezeu, iubitor de dreptate și iubitor de osteneală întru fapte bune intră în părtășie cu Dumnezeu, și diavolul nu are intrare în el.
Sămânța nu crește fără apă și pământ, iar omul nu se mântuiește fără ostenelile cele de bunăvoie.
Precum ploaia nu poate cădea acolo unde nu sunt nori, nici omul nu poate să placă lui Dumnezeu și să se mântuiască fără conștiință curată și fapte bune.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 150-151)
