Ne vorbesc părinții Bisericii



Într-o carte a sa, Fericitul Filotei (Zervakos) spune următoarele, cu privire la un bun duhovnic: „Purtarea bunului duhovnic, bucuria de pe chipul său, dragostea părintească cu care-l primește pe păcătos, dulceața cuvintelor învățăturilor sale, curajul pe care-l dăruiește celor timizi, mângâierea pe care o dăruiește celor ce au săvârșit multe păcate și sunt deznădăjduiți, oferind pilde ale atâtor păcătoși care s-au căit și s-au mântuit – toate acestea duc la o pocăință sinceră și la mărturisirea păcatelor… Tocmai unor astfel de părinți duhovnicești și doctori de suflet ar trebui păcătoșii să-și încredințeze tratarea sufletelor lor” (din cartea Fericitul stareț Filotei Zervakos – vol 11 din seria „Sfinții ortodocși moderni”, Belmont, Massachusetts, 1993, pp. 206-297)
Nu se poate vorbi pe drept cuvânt despre preoți în calitatea lor de duhovnici – fără să spunem câte ceva despre posibilitatea de a fi afectați în mod negativ din aceasta pricină.
În Vechiul Testament citim: „Căci Tu, Doamne, cu omul drept Te porți cu dreptate, cu cel cuvios, Cuvios ești, iar cu cel îndărătnic, Te porți după îndărătnicia lui” (I Regi 22, 26-27).
Putem numi principiul invocat aici „principiul asimilării”. Psihanaliza contemporană îl numește „principiul identificării” și atrage atenția asupra unor situații în care acest principiu operează în mod negativ.
Se ridică problema modului în care duhovnicul trebuie să evite de a fi afectat negativ, identificându-se cu gândurile și afectele negative ale persoanelor pe care el le spovedește. Răspunsul la această întrebare este: păstrându-și „sistemul său imunitar duhovnicesc” la un înalt nivel. Iar acest lucru se poate realiza doar cu ajutorul ascezei zilnice – „pregătirea duhovnicească”. Asceza înseamnă „lucrul cu sine”. Pe scurt, acest lucru constă din anumite „practici trupești” și anumite „practici duhovnicești”. Unele dintre acestea au fost deja pomenite și luate profund în considerație. În cartea mea, Căi și mijloace de atingere a sfințeniei” enumăr și discut mai pe larg despre astfel de practici: metaniile, paza limbii, concentrarea, trezvia lăuntrică, meditația etc.
(Constantin Cavarnos, Preotul – Părintele duhovnicesc, traducere de Paul Bălan, Editura Doxologia, 2012, p. 26-27)



Recomandări