Ne vorbesc părinții Bisericii

Vei fi întrebat de fiecare suflet și de cel mai mic frate. Fii cu blândețe și cu milă și caută pacea și liniștea și a lor și a sfinției tale. Mai lasă-i la biserică, că toți trebuie să ne mântuim. Fii cu dragoste și fă pace acum când poți, că tare este greu la urmă, când te mustră conștiința și când nu mai poți face nimic! Că timpul trece și nu-l mai găsim. Mă uit la mine, câtă mustrare de conștiință am, dar nu mai am nicio putere să mai adun pe cei ce i-am smintit și i-am supărat.
Tare mare durere aduce mustrarea conștiinței. Părinte, să luăm aminte că avem mare răspundere de sufletele pe care le-am adunat să se mântuiască. Să nu ne judece că nu i-am povățuit; apoi să știe de păcat. Că păstorul bun face și oile bune și le păzește de lupi și le dă Stăpânului sănătoase și toate la număr. Iar păstorul rău și pe cele bune le face rele!
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Trinitas, Iași, 1993, p. 102)