Ne vorbesc părinții Bisericii



Mult mă rănesc când văd monahi care acționează omenește, iar nu cu rugăciunea, spre a mijloci la Dumnezeu în lucrurile greu de izbutit omenește. Dumnezeu le poate aranja pe toate. Când cineva face o lucrare duhovnicească în chip corect, atunci chiar și cu rugăciunea poate zidi mănăstiri, le poate înzestra cu toate cele absolut necesare și poate ajuta toată lumea. Nu este trebuință nici măcar să lucreze, ci ajunge numai să se roage. Monahul trebuie să încerce să nu aibă dureri de cap pentru cutare sau cutare greutate, fie a sa personală, fie a unui semen de-al său, fie privind situația generală, ci să alerge la rugăciune și să trimită multe puteri dumnezeiești prin mijlocirea lui Dumnezeu. De altfel, aceasta este lucrarea monahului, iar dacă monahul n-a înțeles-o, viața lui nu are niciun sens.
De aceea, este mai bine ca monahul să ajute pe ceilalți cu rugăciunea sa, decât cu cuvintele sale. Dacă nu are puterea să oprească pe cineva care face rău, să-l ajute, de departe, cu rugăciunea, pentru că altfel se poate chiar vătăma.O rugăciune bună, făcută din inimă, are mai multă putere decât mii de cuvinte, atunci când ceilalți nu ascultă de cuvinte.
Cu toate că unii spun că ajut lumea care vine și mă află, eu văd însă că mai eficace slujesc lumea citind o oră și jumătate la Psaltire. Cealaltă lucrare o văd ca o recreație, adică să-și spună sărmanii durerea lor, iar eu să le dau un sfat. De aceea nu socot că-i ajut prea mult slujindu-i astfel. Rugăciunea este cea care ajută. Dacă tot timpul meu l-aș fi dat rugăciunii, aș fi ajutat mai mult lumea. Să spunem că văd, pe zi, 200 de oameni. Oare numai 200 de necăjiți există în lume? Dacă n-aș vedea pe nimeni și m-aș ruga pentru toată lumea, atunci aș primi toată lumea. De aceea spun lumii: „Eu vreau să vorbesc lui Dumnezeu despre voi, iar nu vouă despre Dumnezeu. Aceasta este mai bine pentru voi, dar nu mă înțelegeți”.
Să nu neglijăm rugăciunea în acești ani grei, căci ea este o asigurare, este comuniunea cu Dumnezeu. Ați văzut ce spune Avva Isaac? „Dumnezeu nu ne va întreba pentru ce n-am făcut rugăciune, ci de ce n-am avut legătură cu Hristos și ne-a chinuit diavolul” (Sfântul Isaac Sirul, „Cuvinte ascetice”, Cuvântul 42, p. 219).
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 350-352)



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Istorii ițcănene (1)