Ne vorbesc părinții Bisericii

Desigur, pe lângă gânduri rele, există în noi și gânduri bune, care ne vin de la Dumnezeu. Cum le putem deosebi pe unele de celelalte? Începătorii vieții duhovnicești trebuie să-i întrebe pe părinții duhovnicești cu experiență, îndeosebi pe cei care au dobândit darul deosebirii gândurilor. În general, e bine să știm că, atunci când suntem cuprinși de bucurie la ivirea unui gând, acel gând ne vine de la Dumnezeu; gândurile trimise de diavol sunt pline de tulburare și de întristare. Iată cum explică Sfântul Varsanufie diferența între „gândul care vine de la Dumnezeu și cel care „e de la diavoli”: „Când gândul te îndeamnă să faci ceva după voia lui Dumnezeu și să ai bucurie în a face aceea, află că e al lui Dumnezeu. Gândurile de la diavoli sunt tulburate și pline de întristare și atrag pe ascuns și în chip subțire la cele dinapoi. Ele se îmbracă în piei de oaie, adică iau înfățișarea unor gânduri ale dreptății, «dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori»”.
Trebuie precizat, însă, că există și gânduri care aduc o bucurie izvodită din orgoliul inimii iubitoare de plăceri. În concluzie, doar cei care au gustat din dulceața harului Duhului Sfânt și care și-au curățit inima de patimi au darul deosebirii gândurilor; cei cărora le lipsește această experiență, să se adreseze părinților duhovnicești încercați – deoarece vicleanul diavol ne poate sugera chiar și „gânduri ale dreptății”, pentru a ne amăgi.
(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 252-253)