Rugăciunea este lucrul cel mai important. Ea este calea noastră către Dumnezeu; toate celelalte sunt doar mijloace ajutătoare ale acesteia. Spun însă că trebuie să facem o cât de mică pregătire înainte de rugăciune. Nu treceți dintr-odată la Dumnezeu; trebuie să vă gătiți duhovnicește. Cum face lumea când merge la împărat? Măcar puțin înainte de aceasta să ne gândim și la noi înșine, și la Dumnezeu. Cine suntem noi și cine este Acela cu Care vrem să vorbim? Ce ne este nouă de trebuință și cu ce drept îndrăznim să-I cerem acestea? Și așa mai departe.
Principalul este ca, de la început, să ne așezăm cu umilință în fața lui Dumnezeu și să-I vorbim parcă la ureche, simplu, copilărește. Ce bine este să faci metanii, ce bine este să stai în poziție de drepți, fără a-ți slăbi alene și neglijent mâinile și picioarele, ci ținându-le într-o oarecare încordare! Doamne, miluiește-ne! Să ne dea Domnul să ne nevoim, fiecare cu puterea și cu sârguința pe care o are. Maica Domnului să vă acopere cu acoperământul Ei!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, p. 16)
