Adu-ți aminte, omule, că mâine vei vedea Cerurile, vei vedea îngerii și vei sta înaintea Judecății lui Hristos.
Să cauți în sus, spre porțile Cerurilor, și până la moarte roagă-L pe Dumnezeu să ți le deschidă după ieșirea ta din trup și să te primească în corturile cele veșnice.
Trupul tău să stea pe pământ și să plece genunchii săi, iar sufletul să zboare sus, și acolo să Îl roage necontenit pe Domnul.
Adu-ți aminte de păcatele tale și de Judecata cea viitoare; să treci cu vederea viața aceasta deșartă și necontenit să te îngrijești de cea care va să vină.
Adu-ți aminte că ești în luptă cu leul și cu balaurul și nu înceta stându-le împotrivă.
Adu-ți aminte cât L-ai întristat pe Dumnezeu cu faptele, cu vorbele și cu gândurile și pocăiește-te.
Adu-ți aminte că în ceasul în care nu te aștepți va trebui să mori și să dai socoteală pentru tot ce ai lucrat.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 146-147)