Ne vorbesc părinții Bisericii

„Binevestirea și propovăduirea nu sunt îndeobște datorie a oricărui credincios, și cu atât mai mult nu cea dintâi. Cea dintâi datorie a credinciosului este să se curățească de patimi.”
„Slavei deșarte și părerii de sine le place să învețe și să povățuiască. Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu se gândesc că prin sfatul nechibzuit pot să-i pricinuiască aproapelui o rană de nevindecat.”
„Pentru a da sfat, pentru a-l povățui pe altul, nu este de ajuns să fii evlavios: trebuie să ai experiență duhovnicească și, mai întâi de toate, ungere duhovnicească.”
„Dacă omul, mai înainte de a se curăți, se va lăsa purtat de o râvnă nechibzuită, el va aduce sieși și celorlalți nu lumină curată, ci amestecată, amăgitoare, fiindcă în inima lui nu trăiește binele curat, ci binele amestecat mai mult sau mai puțin cu răul.”
Avva Isaia spune: „De unde pot eu ști dacă plac lui Dumnezeu, ca să-i zic fratelui să facă așa sau altfel? Eu însumi mă aflu încă sub jugul pocăinței, din pricina păcatelor mele”. (Arhimandritul Lazăr)
(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 73-74)