Ne vorbesc părinții Bisericii

Dar tu, chiar dacă ai căzut, ridică-te, pentru că și atunci e posibil a birui. Nu te ocupa nicicând cu lucruri nestatornice și nesigure și nu vei cădea. Aleargă și te ocupă cu lucrurile sigure. Sus să-ți ții capul, sus ochii!Acest lucru este poruncit de către învățători celor ce aleargă în stadion și aceasta susține puterea. Iar de vei căuta spre pământ, te vei moleși, căzând apoi jos, la pământ. Tu privește drept în sus, unde se află și premiul, pentru că această vedere a premiului îți va incita și mai mult voința! Nădejdea câștigării premiului nu te va lăsa să simți vreo oboseală și distanța aceea mare ți se va părea scurtă.
Și ce este premiul? Desigur, nu vreo ramură de finic, dar ce? Împărăția cerurilor, neîncetata odihnă, slava cu Hristos, moștenirea bunurilor, frățietatea și alte mii de bunuri, cu neputință de înșirat. Nu e cu putință a descrie frumusețea acelui premiu. Știe doar cel care-l are deja, iar cel care-l va dobândi va ști și el la vremea lui. Nu este aur, nici vreun colier cu pietre prețioase, și totuși cu mult mai mult decât acestea! Aurul în comparație cu acel premiu este noroi rău mirositor, iar pietrele prețioase, în comparație cu frumusețea acelui premiu, sunt ca tina drumurilor (…)
Întru Hristos Iisus,zice. Privește câtă recunoștință! În Hristos, afirmă el, sau mai bine zis, prin Hristos Iisus fac aceasta. E cu neputință a parcurge o așa de mare distanță fără ajutorul Lui, pentru că e nevoie de o legătură strânsă cu El și de mult ajutor. El a vrut ca tu să lupți aici jos, iar încununat să fii acolo sus; ca lupta și cununa să nu fie laolaltă aici, pe pământ. Nu vedeți chiar și aici că pe luptătorii distinși cu premii sau pe călăreții de la hipodrom împăratul îi încununează nu jos în stadion, ci sus? La fel și în cazul nostru: premiul îl vei primi în ceruri.
(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a XIII-a, pp. 226-228)