Un frate l-a întrebat odată pe un monah mic (adică de vârstă mică) despre folosul vorbirii. Iar el a răspuns: „Dacă cuvintele vorbirii sunt pălăvrăgeală, fereşte-te de ele, dacă sunt de folos, foloseşte-te de pricină şi vorbeşte; dar oricât de folositoare ar fi, nu vorbi multă vreme, ci fii iute şi rupe vorbirea, şi aşa vei avea odihnă”.
(Everghetinosul, volumele I-II, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 195)