Am devenit atât de obișnuiți cu Crucea – o considerăm chiar a fi un simplu ornament – încât trecem cu vederea sau uităm prea ușor două aspecte fundamentale în privința ei. Primul, crucea este un scandal: a fost un instrument de tortură, cea mai brutală, groaznică și crudă formă de execuție din Antichitate. Al doilea, datorită acestui scandal, anomalia reprezentată de modul în care o preaslăvim în cântările de la Duminica cinstitei și de viață-făcătoarei Cruci și de la Praznicul Înălțării Crucii – printre cele mai frumoase cântări ale anului liturgic, cu adevărat un delicios praznic de poezie.
Noi personificăm Crucea și i ne adresăm direct, de obicei folosind cuvinte încărcate de paradox, precum: „Tu ești o nebiruită armă a păcii”. Sau vorbim despre ea ca despre Hristos Însuși: noaptea trecută, la priveghere, am numit Crucea „lumină celor în întuneric”. Am început astă-noapte la „Doamne, strigat-am”, cu „Strălucește, Cruce a Domnului, luminatele fulgere ale harului tău în inimile celor ce te cinstesc pe tine, și cu dragoste dumnezeiască te primesc, ceea ce ești de lume dorită”. Această nepotrivire între groaza a ceea ce s-a întâmplat, precum faptul că ucenicii au fugit cuprinși de frică, iar soarele și-a ascuns fața, și modul în care vorbim și cântăm ar trebui să ne dea răgaz de gândire, pentru ca aceste cuvinte să nu devină doar niște cuvinte drăguțe, cuvinte pe care le cântăm, dar încă nu le auzim cu adevărat; nu, ci, mai degrabă, pentru ca ele să pătrundă în noi și să ne deschidă față de puterea lui Dumnezeu care susține întreaga creație și, prin aceasta, transformă întreaga creație. Fiecare dintre paradoxurile pe care imnografia ni le pune înainte ne călăuzește mai adânc în taina lui Iisus Hristos. Crucea este Arma Păcii, cântăm noi. Totuși, în ciuda tonurilor militariste, Crucea nu este pur și simplu o armă mai puternică și mai grozavă într-un fel de panoplie a armelor cerești! Nu, ea este arma păcii, este o armă care nu are nevoie de o mare putere de foc pentru a-i sfărâma în bucăți pe dușmanii noștri într-un cerc al violenței ci, mai degrabă, închide acest cerc al violenței, inaugurând pacea lui Dumnezeu pentru cei care sunt pregătiți să o trăiască.
(Pr. Prof. John Behr, Crucea lucrează în lume. Omilii pentru perioadele liturgice de peste an, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 41-44)