Ne mai poate mira ceva?

Dacă vă amintiți, în ziarul de sâmbătă scriam că ar fi bine să ne bată Beroe și astfel să scăpăm de declarațiile lui Nea Tata Puiu. N-a fost să fie, așa încât cei care ați avut răbdarea de a-l asculta ați putut auzi absolut tot ce preconizasem eu aici. Tocmai de aceea zic în titlul de azi că nu ne mai miră nici cum cel mai jenant, penibil, chiar jegos cantonament făcut vreodată ajunge să fie elogiat de cel care ar fi trebuit să se fi declarat, primul, umilit la extrem și să-l fi refuzat încă din clipa în care i-a fost propus, nici cum parcă prea timpuriu sclerozatul general o ține bățoasă pe aia cu suspendarea celor care au refuzat această supremă umilință. Nu m-a mirat nici felul absolut personal în care Halep a pierdut primul meci, disputat împotriva unei jucătoare mai degrabă modeste, cum nici maniera entuziasmantă în care a bătut-o pe Kvitova. Ăla pe care-l miră ceva, orice, din prestațiile fiicei lui Nea Stere ori stă cu capul tot atât de rău ca domnișoara în cauză, ori n-a înțeles nimic din tenisul feminin. Eu am renunțat să mă mai mir cum face Niculescu de câștigă din când în când câte un meci, deși nu știe să lovească mingea din drive, lovitura elementară în tenisul de orice fel, inclusiv de masă, pe care, după ce o înveți bine, poți să te apropii de suprafața prevăzută cu fileu, eventual și cu adversar, dincolo de acesta. Rămâne antologică scena dintr-o pauză, în care Kvitova îi explică propriului antrenor cum execută Niculescu mișcarea aia evident de neînțeles. Fără a mă mira câtuși de puțin, am urmărit online și meciul decisiv, cel în care două fete care se vedeau pentru prima oară împreună de aceeași parte a fileului au fost trimise să reprezinte România, în condițiile în care ele nu se pot reprezenta nici măcar pe ele însele nicăieri, dovadă clasamentele. Iar asta deși Halep, care în mod evident era pe val, declarase că vrea să joace și la dublu. Vă rog să mă credeți că Halep ar fi putut câștiga și singură meciul de dublu, măcar în ideea că n-avea cine s-o lovească cu racheta, cum li s-a întâmplat amărâtelor ălora două. Cum dracu’ să te mire că am pierdut un meci care ar fi trebuit câștigat la pas?