Mișcarea spectaculoasă de apropiere dintre PNL și PSD se produce la puțină vreme după revenirea în forță a lui Adrian Năstase. Se întărește impresia că Geoană e un lider slab și că tot vechiul Năstase e capabil de acțiuni decisive. Se pare că va trebui să ne obișnuim cu ideea că un personaj atât de corupt revine în prim plan.
Dacă fanii lui se vor enerva când vor citi asta, îi rog să îmi spună ce părere ar avea dacă ar auzi că un politician din, să spunem, Uruguay își trimite nevasta în China cu dolari ascunși în topuri de hârtie; dacă un consul din China ar depune la procuratură diferența de bani rămași necheltuiți din cei trimiși de politician pentru cumpărături; dacă banii ar proveni din conturile unei firme patronate de un secretar de stat care spune că acesta era prețul menținerii în funcție; dacă, politicianul este înregistrat când transmite martorului că ar fi bine să dispară din țară o perioadă, altfel îl demască de agent secret (ăștia se știu mereu între ei). După care, respectivul politician începe o întreagă tevatură politică pentru a se pune la adăpost de proces, incluzând voturi în Parlament pentru ca procurorii să nu poate intra în locuința sa.
Gândiți-vă puțin dincolo de antipatiile politice și spuneți dacă vreți să trăiți în țara respectivă, Uruguay sau România, condusă de un asemenea personaj. Repet ce am mai spus: dacă Năstase obținea un verdict de nevinovat de la judecători, atunci aș fi regretat că justiția a hărțuit un om degeaba. Năstase însă nu a fost judecat, ci doar a fentat justiția. Dacă tot se face mereu comparația cu dosarul Flota, Băsescu a demisionat din Parlament ca să poată fi cercetat și a cerut să fie judecat, în opoziție fiind. Năstase a evitat judecata.
Pentru mine, Năstase rămâne un simbol al corupției politice românești. Nu voi mima niciodată echidistanța față de el. El se mai poate lua în serios ca politician, eu nu pot. Prefer claritatea fățărniciei. Măcar cititorii știu de unde vin când argumentez o opinie. Deja văd că este tămâiat prin presă, semn că lichelele pariază pe reîntoarcerea sa. Va trebui să ne obișnuim cu ideea că standardele de integritate publică sunt foarte joase în România.
Altfel, pare că 2008 va reprezenta o întoarcere în timp: Băsescu și Năstase. Din păcate pentru el, Băsescu manifestă simptome avansate de sectarism politic. Pare tot mai convins că oricine îl critică e vândut oligarhilor. Face greșeli neprovocate de adversari. Susține prezența în viața publică a unui personaj indigest ca Elena Udrea, și ea un simbol al parvenitului îmbogățit din afaceri cu statul. O propulsează pe Elena Băsescu într-un post politic prea mare pentru experiența ei, expunând-o hazului general. Își aduce la Cotroceni un consilier care s-a remarcat prin predilecția constantă pentru argumente bizare, dar care pare a fi loial.
Traian Băsescu dă semne că a intrat în perioada când are încredere în tot mai puțină lume. Ar face bine să nu se mai uite la Cristoiu et comp, altfel se autoizolează tot mai mult, convins că lumea e o junglă plină de fiare care îl atacă, prin urmare trebuie să se bazeze pe loialități înguste și personale ca să supraviețuiască. Chiar dacă va câștiga mai multe fotolii parlamentare, PDL tot va avea nevoie de aliați. Pe care acum nu prea îi are.
Așa corupt cum este el, Năstase a avut mereu capacitatea de a construi alianțe. Băsescu excelează în a atrage masele. Năstase excelează în a capacita politicienii. Până la urmă, 2008 ar putea fi decis de una dintre aceste două calități.
