Ne doare undeva de semafoare

În oricare oraș din țara românească v-ați afla, vă rog frumos să faceți o experiență simplă. Supravegheați primul semafor rutier ieșit în cale, în dreptul unei treceri de pietoni. Și fiți atenți la momentul când culoarea verde – după o scurtă repriză de pâlpâiri galbene – e pe cale să se transforme în roșu pentru traficul rutier. După ce roșul s-a instaurat, numărați mașinile care continuă totuși să treacă netulburate, riscând să-i facă piftie pe pietonii care au început să treacă strada. Dacă aceștia – copii, femei, bătrâni – nu sunt atenți și suficient de sprinteni, riscă să ajungă schilodiți la spital sau direct la morgă.
În nici o altă țară din Comunitatea Europeană nu se mai întâmplă la fel. Așa ceva este de neînchipuit. În orice oraș civilizat europenește, automobilele încetinesc înainte de trecerile de pietoni. Și opresc invariabil, chiar înainte de a se instaura culoarea roșie. Aceasta se numește normalitate.
Doar la noi, nu. Dar priviți-i, preț de câteva clipe, vă rog, și pe criminalii potențiali. Pe șoferii automobilelor care comit infracțiunea gravă de a trece pe culoarea roșie. Sunt oameni tineri, băieți și fete. Dar nu numai tineri. Printre ei, pot fi remarcați chiar și oameni în toată firea, aparent cu scaun trainic la cap. Chiar și inși trecuți bine de prima tinerețe, poate și de a doua tinerețe. Sunt creaturi cu aspect vădit de țopârlani sadea. Dar, surpriză, și inși travestiți în intelectuali cu pretenții de finețe.
Comportamentul lor la volan este tipic pentru psihologia românului. Încalc legea și eventual te și omor, măi pietonule, ca să-ți arăt că sunt mai presus de tine. Mult mai presus. Mai deștept, mai frumos, mai mă doare-n cur de toate. Dacă îți dau prioritate, cum cere semaforul, îmi scade din importanță și n-am chef de așa ceva. Că pot face depresii. Puțin contează că prețul comportamentului meu se plătește în vieți omenești. Principalul e să trăiesc eu.
Eu, marele eu. Supremul Eu. De aici pornește tot răul în țara asta.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.