Ion Irimescu, Patriarhul artei românești
Patriarhul artei românești și-a încheiat, în noapte de 28 octombrie, socotelile cu viața. Cu sufletul ușor, cu trupul „atins” de cei 102 ani și 8 luni, maestrul ce dăduse mîna cu veacul a pășit spre tărîmul liniștii și, poate, de ce nu, va ajunge să ne vegheze, pe noi, pămîntenii, de undeva de aproape de Dumnezeu.
A închis ochii la Fălticeni, în locul de unde și-a tras toată seva creatoare, în locuința sa din incinta Galeriei de Artă ce-i poartă numele, spațiu în care a putut trăi la intensitate maximă fiecare clipă cu care l-a binecuvîntat Atotputernicul.
Personalitate marcantă a artei românești, maestrul Ion Irimescu mai avea nevoie de doar patru luni pentru a atinge impresionanta vîrstă de 103 ani. S-a luat și anul acesta la întrecere cu timpul, dar nu a mai ieșit învingător. A pierdut pe ultima sută de metri, însă fără prea mari regrete, fiindcă obosise să tot fie cîștigător, începînd încă din veacul trecut, mai precis din 1903, atunci cînd a văzut lumina zilei la Preutești, comună învecinată cu municipiul Fălticeni. Nu a avut o viață ușoară, însă Dumnezeu i-a vegheat mereu pașii și l-a înzestrat cu un talent artistic deosebit. Îmbinarea talentului cu munca neobosită au făcut din Ion Irimescu unul dintre cei mai mari sculptori români și mai cu seamă singurul artist care a reușit să-și creeze propriul muzeu încă din timpul vieții. Avînd rădăcinile puternic înfipte în solul Fălticeniului, maestrul nu a ezitat nici o clipă în a alege să-și ridice singur mausoleul chiar în acest loc, căruia, de altfel, i-a lăsat, în 1975, cea mai mare parte a creațiilor, apreciate de specialiști ca avînd o valoare impresionantă, de ordinul a cîteva zeci de miliarde. Pentru fălticeneni, însă, tot ceea ce a oferit maestrul are valoare mult mai mare, are în primul rînd valoare sufletească ce nu poate fi, în nici un caz, apreciată financiar.
Radu Anton Roman: “Mâncăm ca viața să fie mai frumoasă, mai colorată”
Scriitorul și realizatorul de televiziune Radu Anton Roman a decedat, pe 29 august, în urma unui stop cardio-respirator.
Născut la 19 august 1948, la Făgăraș, Radu Anton Roman și-a început cariera prin a fi gazetar. Peste puțin timp a devenit scriitor, publicând peste zece romane de succes internațional.
Un etern călător printre frumusețile naturii și un nepotolit căutător de obiceiuri și tradiții românești, Radu Anton Roman a realizat nenumărate reportaje de televiziune, câțiva ani din viață trăind în mijlocul naturii și hrănindu-se din bogățiile ei.
Ghid și translator în echipa celebrului Jacques Yves Cousteau, Radu Anton Roman și-a descoperit vocația de explorator pe care a și descris-o în multe dintre cărțile lui. Timp de aproape șase ani, a realizat emisiunea de artă culinară, etnografie și folclor “Bucătăria lui Radu”, una dintre cele mai longevive producții de la Pro TV.
“Îți dau ciorbă, dă-mi eternitatea!”, spunea Radu glumind, pentru că înainte de toate Radu a încântat telespectatorii cu pofta lui de viață și prin felul în care vorbea despre bucuriile ei.
În cei 57 de ani de viață a marcat oameni și locuri și rămâne viu în memoria tuturor pentru talentul și patima cu care și-a descoperit și descris colțul de Rai în care a trăit.
“Mâncăm ca viața să fie mai frumoasă, mai colorată. Aici intrăm în cultură. De-aici, halitul devine cultură. Măcenicii, de 9 aprilie, vinul sfânt, prescura sfântă, colacul de Paști, pomana porcului. Toate arată că mănânci o bucățică dintr-un simbol, iar bucățica aia este, cu siguranță, drumul tău spre ceruri. Dacă tu crezi asta, e de ajuns ca să fie un drum bine asfaltat spre ceruri”, spunea Radu Anton Roman.
Alexandru Paleologu, reprezentant de marcă al intelectualității românești
La 2 septembrie, Alexandru Paleologu a trecut în neființă la vârsta de 86 de ani, după o viață în care s-a remarcat ca scriitor, om politic liberal, diplomat și un reprezentant de marcă al elitelor intelectualității românești.
S-a născut la 14 martie 1919, în București. Tatăl lui a fost avocat, deputat PNL (1928-1931 și 1932-1933) și secretar general în ministerele Justiției (1930-1931) și Finanțelor (1932).
Alexandru Paleologu a învățat la Liceul „Spiru Haret” din București. A fost licențiat al Facultății de Drept, București (1943). A urmat trei ani la Facultatea de Teatru, secția Regie și Teatrologie (1948-1950).
A fost referent în Comisia română pentru aplicarea armistițiului (1944-1945); atașat de legație în Ministerul Afacerilor Străine (1946-1948); cercetător științific la Institutul de Istorie a Artei, secția de Artă medievală (1956-1959), iar apoi la secția de Istorie a teatrului (1964-1967); secretar literar al Teatrului „Nottara” din București (1967-1970); redactor la Editura „Cartea Românească” (1970-1976). În 1990 a fost numit ambasador în Franța.
A avut și o bogată activitate de eseist și publicist. Este autorul unor volume, precum „Spiritul și litere” (1970, eseuri și studii); „Bunul simț ca paradox” (1972, eseuri); „Simțul practic” (1974, eseuri și polemici); „Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu” (1978); „Ipoteze de lucru” (1980, eseuri); „Alchimia existenței” (1983, eseuri); „Souvenirs merveilleux d’un ambassadeur des golans” (Paris, 1990); „Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor” (trad. rom. 1992). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1997, a scris „Despre lucrurile cu adevărat importante”, în 1998 a publicat „Interlocuțiuni”, iar în 2000 „Politețea ca armă”.
În 1967 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor, iar din 1992 era membru al Asociației Ziariștilor Români (din 1992). A fost președinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului și președinte de onoare al Asociației Ziariștilor Români din Occident (Paris), din 1991. În 2000 a primit un premiu pentru Excelență în cultura românească.
