Boschetarii din Gura Humorului sunt altfel decât cei din restul județului și ceea ce-i diferențiază în primul rând este speranța că mai devreme sau mai târziu vor avea o casă a lor. Acum „acasă” este azilul de noapte înființat de primăria din oraș, în urmă cu patru ani.
Ieri, la minus 20 de grade Celsius afară, în azilul de noapte erau 11 băieți, cinci fete și un bătrân. De obicei, în cursul săptămânii, iarna azilul se deschide seara, la ora 19.00, și se închide dimineața la 9.00, dar din cauza temperaturilor extrem de scăzute primăria a decis să țină așezământul deschis non-stop, la fel ca în weekend.
În dormitorul rezervat băieților i-am găsit pe câțiva dintre clienții permanenți ai adăpostului. Toți provin din orfelinatele din Gura Humorului și, chiar dacă nu sunt născuți aici, consideră că aparțin acestui oraș.
„Săracu’ ursuleț, e și el boschetar, la fel ca noi”
Mihai Liță are 25 de ani. Până la înființarea azilului stătea pe străzi și dormea în gară. Pe pat are un ursuleț alb de pluș, primit de la o fată. „Săracu’ ursuleț, e și el boschetar, la fel ca noi”, spune Mihai.
Alături de el, Ana Maria Mîndrilă, o fată frumoasă, cu părul lung și privirea tristă.
„Toți suntem de la casa de copii. Părinții ne-au făcut și ne-au lăsat, așa sunt părinții”, crede fata. Mai are o soră la Piatra Neamț, doi frați în pușcărie și trei în străinătate, dar nu păstrează legătura cu nici unul dintre ei. S-a născut la Broșteni, dar toată viața și-a petrecut-o la Gura Humorului. O întrebăm ce își dorește cel mai mult. „Să am căsuța mea”, răspunde ea. Speră să-și găsească o slujbă cu carte de muncă și la următoarea repartiție a locuințelor ANL să fie pe listă.
Cristian Bidirel este din Stupca, are 22 de ani. Ne spune cu mândrie că în adăpost curățenia este făcută de ei, cei care vin noaptea de pe străzi să doarmă acolo, după un grafic bine stabilit, afișat pe peretele dormitorului. Se gospodăresc singuri, mai lucrează cu ziua pe la câte o casă din Humor și din banii câștigați își cumpără de mâncare, haine, dar și lenjerie sau câte o pernă, pe lângă cele date de primărie.
Cel mai mic din grup este Cătălin Olaru, de 18 ani, din Horodnic. Nu-i prea vorbăreț și stă cuminte în colțul lui. Lipsește Călin Ivănescu, plecat la plimbare. Despre Călin, directorul Direcției de asistență socială din primărie, Daniel Latkolic, ne spune că la 23 de ani are mintea unui copil de trei ani și nu de puține ori se rătăcește.
„Suferă enorm dacă stă într-un loc, trebuie să iasă mereu la plimbare, dar se rătăcește și îl pierdem. Nu știe să vină înapoi și când lipsește mai mult îl caut împreună cu băieții”, ne spune Daniel Latkolic.
Ursaciuc: „Am creat nemulțumiri printre cetățenii din zonă, pentru că s-au trezit cu o problemă suplimentară”
Primarul de Gura Humorului, Marius Ursaciuc, ne-a declarat că a decis înființarea unui azil de noapte pentru oamenii străzii după ce a văzut într-o dimineață de iarnă cum câțiva „oameni de bine” au trezit câțiva boschetari care dormeau sub scara unui magazin, aruncând peste ei cu o căldare cu apă.
La început, ca soluție de urgență, a mansardat o casă a primăriei și le-a făcut două dormitoare, apoi a amenajat o clădire modulară în Obor și beneficiază de un spațiu mai mare. Aici oamenii străzii au două dormitoare, fiecare cu opt locuri și toaletă. Nu au voie să-și gătească în cameră și preventiv au fost dezafectate și prizele. O zi pe săptămână, sâmbăta, beneficiarii azilului merg la sediul Direcției Sociale pentru a face duș. Tot aici pot bea zilnic un ceai fierbinte, dacă doresc.
Demn de remarcat că șase dintre foștii copii ai străzii și-au găsit, cu recomandarea primăriei, un loc de muncă stabil și au putut primi câte o locuință ANL, astfel că ei sunt un exemplu viu, motivant și pentru ceilalți că se poate, că într-o zi toți pot avea o viață normală.
„Pe noi ne ajută că nu-i avem pe stradă, Poliția Comunitară trece zilnic pe acolo, sunt mai ușor de monitorizat. Sigur că am creat nemulțumiri printre cetățenii din zonă, pentru că s-au trezit cu o problemă suplimentară. Sunt zgomotoși, au manifestări originale, nu se supun regulilor, nu sunt obișnuiți să păstreze, dar sunt copii din orfelinate, cu IQ cuprins între 45 și 57 și nu sunt ei vinovați că sunt așa. Cei care locuiesc lângă ei reproșează că tot ce e rău este din vina lor. Încercăm să le găsim un loc de muncă, cu ziua prin gospodării, dar ei încă depind de un mediu familial, nu se descurcă singuri”, a afirmat primarul, completat de Daniel Latkolic că „e mai ușor să-i ții înăuntru, în adăpost, decât să faci înmormântare”.
Finanțarea azilului de noapte din Gura Humorului este asigurată în totalitate de primărie, din fonduri proprii.
