Năucitor

Povestea aia cu chinezoiul care cică a dat colțu’ pe motiv de epuizare fizică provocată de urmărirea la televizor a meciurilor de la World Cup nu stă deloc în picioare, din moment ce decesul s-a produs în prima zi „lungă” a competiției (după meciul Olanda – Spania, adică), fiindcă în ziua inaugurală fusese un singur meci, Brazilia – Croația, deci n-avea când să se ofilească până la deces. Poate că mai pierduse săracu’ de el vreo 14.000 de nopți pe calculator sau la păcănele, dar în nici un caz vinovat nu e „Mondialul”. Oricum, important e că presa din România a pus botu’ la știrea asta de mare deschidere spirituală, ceea ce mă face să cred că zilele astea urmează și ceva „tocșăuri” pe problemă, cu invitați: doctorul Mencinicopschi, Paula Iacob, Florin Condurățeanu și Ogică.
Până atunci, indiferent de câți chinezi or să mai moară, mă simt obligat să vă spun că nici eu nu mă simt prea bine. Ideea nu e că am de gând să mă car și eu, dar era cât pe ce să nu citiți acest comentariu (ci, eventual, unul de-al colegului Gabi Manță), întrucât nesomnul dus la extrem din ultimele patru nopți m-a făcut să pierd șirul zilelor. Noroc de un coleg de cancelarie care m-a întrebat în timpul Consiliului profesoral ce am de gând să scriu pentru mâine (azi, pentru dv.) și astfel mi-am adus aminte că e rândul meu la scris rubrica.
Zău că e greu să te ții treaz până la 3 în fiecare noapte, dar rău cu adevărat e că ultimul meci al fiecărei nopți de până acum a fost, fără excepție, și cel mai prost din cele trei ale fiecărei zile. Mă consolează cumva faptul că nu numai eu sunt năucit de nesomn, ci chiar și unii fotbaliști, sau chiar echipe întregi. Deși la ele nu se pune problema nesomnului, desigur. Atunci, ce? Păi, cred eu, clima braziliană e cea care îi epuizează pe mai toți cei prezenți la World Cup. Dincolo de oboseala multora dintre jucători, provocată de startul World Cup la foarte puțin timp după terminarea competițiilor interne (deși, privindu-i pe olandezi și pe nemți, teoria asta nu stă în picioare), în Brazilia se pare că este greu de jucat din cauza umidității excesive din atmosferă. Am văzut echipe care de obicei aleargă de rup pământul vlăguite încă din startul partidelor; jucători care transpiră leoarcă încă din minutul 2; jucători cu crampe musculare mai multe și mai dese decât am văzut vreodată.
E un campionat năucitor nu numai prin rezultatele deja înregistrate în câteva meciuri, ci și la propriu, atât pentru noi, telespectatorii (ceea ce nu contează), cât și pentru sportivi, iar asta e grav. Dar în 2022, la arabi, oare ce ne așteaptă?