Natură moartă cu oportuniști

Orice nenorocire care lovește o comunitate produce reacții extrem de diverse și controversate în același timp. Toate nuanțele unei palete reacționale extrem de largi sunt puse în scenă de actori post incident mânați în luptă de resorturi proprii, acoperind toate situațiile posibile, de la solidaritate până la oportunism, trecând prin compasiune, ajutor, indiferență, critică reproș, acuzare și profit.
Tragedia de la Arbore, din păcate, nu face excepție. Expresia unei normalități bolnave contrastând violent cu normalitatea clamată, necazurile de-o filmare dacă se poate în direct pentru posturile naționale de televiziune.
Chiar dacă Arborea Bucovinei, beneficiara unei mentalități colective influențată benefic de o cultură extramioritică, se încadrează sub media națională a manifestărilor din stânga clopotului lui Gauss, afluxul național de oportuniști a corectat rapid o situație care putea să scape de sub control, evitând în ultimul moment pericolul apariției unei stări de spirit care risca să intre în categoria ”faceți ca ei”.
Trimiși direct de Dumnezeu sau ne trimiși de nimeni, împinși de interese de grupuri mai mari sau minuscule, adulmecând de la distanță ”șantierul în lucru” pentru notorietate, evitându-se reciproc, se înșiră spășiți în fața obiectivelor imortalizând pentru posteritate o ”Natură moartă cu oportuniști”.
Sunt oferite doct, expertize de seraliști întârziați sau soluții tehnice plagiate la seral. Promit termene de reconstrucție care-i umilesc până și pe cei mai vestiți alchimiști. În nume personal sau prin reprezentanți vehiculează numere de case construite complet de la temelie până la mobilier, care puse la un loc ar depăși numărul locuitorilor din Arbore.
Într-un cuvânt, o puternică frenezie de șantier televizat cu aport de capital de imagine îi face să mișune, vorba unui localnic ”din vale până în deal” și retur, pe numeroșii vânători de dezastre, care știu foarte bine că promisiunile nu dor și că vinovați sunt cei care-i cred.
Le poți citi dezamăgirea din privirea întârziaților la ședința foto, deranjați de calitatea fundalului care, fără aprobarea lor, a început să fie reconstruit de ”neisprăviți” cu simțul estetic needucat.
Lipsește doar ca toată valea Clitului să răsune, țâșnind din mii de piepturi muncitorești melodia „Sunt student și brigadier”.
Sunt absolut convins că refacerea comunei Arbore se va produce foarte rapid. Cu puțină decență și seriozitate, cu o bună coordonare și foarte puțină gălăgie. Pe de altă parte, un lucru pare să nu fie înțeles de teleexcursioniști în vizită la aluviuni: acești oameni nu și-au pierdut casele, ei și-au pierdut gospodăriile. Această nuanță trebuie să fie luată în calcul de binefăcătorul dispus să ofere rigips!
În sfârșit o temă pentru mass media. Ar putea contabiliza toate promisiunile livrate prin obiectiv și să-i invite pe toți vitejii obosiți de nemuncă și uituci, la o poză de grup care, inevitabil, se va numi ”Oportuniști odihnindu-se”!