NATO, o relație controversată (I). Introducere

Comentând marele evenimente consumate în secolele anterioare și modul cum au evoluat, istoricii accentuează puterea de influență cu caracter progresist exercitată de masele populare. În perspectiva sec XXI, politologii și sociologii se încăpăținează să ne convingă despre capacitatea popoarelor de a impune comportamente și direcții celor care le conduc destinele. Este o abordare pozitivistă, gândită în spiritul democrației participative. În realitate, practica îi contrazice. O analiză obiectivă a paradigmelor oferite de istorie recunoaște rolul mulțimilor în distrugerea vechilor orânduiri, dar nu și capacitatea acestora de a administra în folosul lor haosul produs (schimbarea din România, în Decembrie 1989, poate fi o astfel de paradigmă). De fiecare dată când mulțimile acționau în mod brutal împotriva unei orânduiri, o mică elită le călăuzea din umbră și avea pregătită, din timp, arhitectura noului edificiu social, politic și economic. Alfred Einstein, de pildă, vorbea despre necesitatea unui guvern mondial imediat după Al II-lea Război Mondial, când nu se știa nimic despre mondializare. Henry Kissinger, membru al Grupului Bilderberg, descria, în Martie, 2014, într-un interviu privat oferit unui ziarist de la publicația Fimes.gr (Φημεσ.gr), evenimentele din Orientul Mijlociu și obiectivele de politică externă ale SUA față de Rusia și China. Cei care elaborează strategiile cu caracter politic și economic ale Marilor Puteri, în prealabil, studiază comportamentul popoarelor. Cunoștințele despre funcțiile creierului uman permit elaborarea tehnicilor și metodelor prin care sunt declanșate și valorificate instinctele mulțimilor. Efectul pervers al marketingului politic și economic, folosit pentru a controla și orienta masele în timp de pace, este reducerea dramatică a capacității individului de a reacționa corect și subordonarea lui așa-ziselor interese superioare. În felul acesta sunt călăuzite popoarele în ultimii ani să accepte și să susțină cu 5% din PIB cursa dementă a înarmărilor, în perspectiva unei ipotetice confruntări armate cu un prezumtiv dușman. Un rol decisiv în vicierea opiniei publice îl are și tehnologia prin care sunt răspândite informațiile trunchiate, informațiile false și informațiile „la destinatar”. Se știe că unitatea mentală a mulțimii, în scopul manipulării, se realizează prin provocarea în masă a unor emoții puternice. Walter B. Cannon, încă din 1915, remarca efectele pricinuite de durere, foame, teamă, furie și forța lor distructivă. Criza economică din 2010 și criza sanitară (Pandemia Covid19) din 2020 au permis dezvoltarea acestor procese de manipulare. De atunci, omenirea a suferit mutații culturale majore în modul de a gândi și de a reacționa, radicalismul și gherismul câștigând teren. Aplicația TikTok se oferă ca exemplu al ieșirii din izolare și al nevoii de comunicare cu lumea exterioară. Folosită irațional și-a afirmat și latura distructivă. Charles Darwin considera că evoluția speciei s-a datorat selecției naturale. El a gândit teoria sa în baza dezvoltării creierului și a capacităților intelectuale. De acord cu Darwin, suntem îndreptățiți să credem că specia se va autodistruge dacă nu va frâna creșterea procentului de imbecilitate, în paralel cu desconsiderarea raționalilor. După declanșarea războiului ruso-ucrainean, asistăm la exacerbarea importanței NATO și la minimalizarea Uniunii Europene de către SUA. În ultima perioadă, ne confruntăm cu fenomenul Donald Trump și politic of power. Dumnealui a dezvăluit, la Summit-ul NATO de la Haga (24-25 iunie 2025), cum a impus Pax americana în Orientul Mijlociu prin forță, bombardând Iranul și stropșindu-se la Netanyahu. Aceste declarații, laudele aduse armamentului american și amenințările la adresa Spaniei au provocat explozia de slugărnicie a lui Mark Rutte, resemnarea europenilor și reacții entuziaste în România. (continuă)