Nu, eșecul nu îl reprezintă scorul din Turcia, ci felul în care a înțeles selecționerul să trateze meciul. L-a interesat atât de mult rezultatul, încât a sacrificat adevăratul scop al amicalului. Mulți jucători au bătut drumul degeaba, rămânând pe bancă și neputând să arate dacă le e sau nu locul la echipa națională. Chiar dacă Lucescu jr. i-a văzut la antrenamente, concluziile adevărate se trag la jocul efectiv, pentru a ști asta nu trebuie să fi urmat cursurile de Coverciano, așa cum aflăm că a făcut alt junior, cel al lui Iordănescu. Faptul că a făcut atât de puține schimbări, arată că Lucescu tânjește după liniște, că e sensibil la criticile din presă. Dar câtă liniște i-ar fi putut aduce un „nul”?! Ar fi însemnat doar perpetuarea vechii noastre metehne, jocul meschin la rezultat. Bineînțeles, așa cum se întâmplă deseori, rezultatul de 0-0 a picat când nu se mai putea face nimic. Că a fost ceva arbitrar sau nu, asta face parte din povestea fotbalului, ba chiar e o nouă lecție din care nu se știe dacă vom învăța.
Pentru că nu i-a ieșit pasiența, Lucescu s-a eschivat țâfnos de la o întrebare despre schimbarea la schimbare pe care a operat-o (Tănase în locul lui Nicoliță, care apucase să joace doar vreo 10 minute!). „Este treaba mea” – a răspuns selecționerul. Desigur, nici eventuala întrebare „de ce a intrat Nicoliță?” n-ar fi fost treaba noastră. Dar asta nu înseamnă că nu putem răspunde. Bănel a fost introdus în teren pentru aportul său defensiv, deci pentru a păstra acel amărât 0-0. Dacă nici în amicale nu riscăm, atunci când?! Pe urmă, Tănase a fost aruncat în luptă într-o încercare târzie de a mai drege busuiocul. Nici nu s-a pus problema, în primul rând pentru că Tănase nu a ajuns la acel nivel care să-i permită a fi decisiv, de a conta major în jocul echipei naționale (și nici la Steaua, de altfel).
Această nouă demonstrație de joc ermetic, ca să folosesc un eufemism, m-a făcut să-mi amintesc de suita aceea de meciuri egale ale Rapidului în Cupa UEFA, cu Răzvan Lucescu pe bancă. Deși etapele se succedau și pentru calificare trebuia să spargă gheața cu o victorie, echipa continua să înghețe jocul în așteptarea unei iluzorii greșeli a adversarilor, terminând grupa cu 100% egaluri și luându-și adio de la calificare. Să sperăm că nu ni se va da prilejul unui deja vu.
